tagline: ziua în care nu ne-am făcut profesori
Puțin deasupra norilor vedeți cartierul Militari
și oamenii mișunând ca niște furnici coapte. Dați un zoom-in și acum priviți o
școală generală, mai dați un zoom-in pe fereastră și vedeți cancelaria. În
cancelarie este Genowewa M., profesoara cu care facem practică. Ea stă în capul
mesei și în stânga ei este o tipă înăltuță, subțirică și simpatică foc. Lângă
ea e o femeie mai în vârstă, care mai devreme reușise, cu ajutorul unei păpuși
în formă de mănușă, să-i sperie pe toți elevii clasei a 6-a C.
Acum femeia are în fața ei un casetofon și
face repetiții, apasă butonul play și se aude vocea antiseptică, lipsită de
orice intonație, a unei englezoaice: „Lesson 5”. Femeia nimerește apoi butonul
stop eject, derulează înapoi, apasă play și se aude iar: „Lesson 5”. Mulțumită
de performanța ei, repetă procesul încontinuu, în ciuda faptului că Genowewa M.
ne vorbește și după tonul ei pare să fie ceva important.
Dacă vă uitați în dreapta Genowewei M., mă
vedeți pe mine. Par ușor confuz, mă uit când la femeia care derulează caseta,
când la tipa subțirică și simpatică și o ascult pe Genowewa. În dreapta mea
este o colegă de facultate, care ridică o sprânceană în momentul în care
Genowewa ne adresează, din senin, următoarea întrebare: „Așa se ajunge la inima
unei femei?!”
Brusc, îmi pare foarte rău că mai devreme,
când predase Emilian, nu am ascultat-o deloc pe Genowewa, deși stăteam lângă ea
în ultima bancă. Eram atât de plăcut impresionat de felul în care le preda
Emilian copiilor, cu inteligență și umor, încât chiar mă gândeam să mă fac
profesor. Mi-am stors memoria și am adus în prezent frânturi de conversație, din
care am alcătuit următorul rezumat: o elevă de-a Genowewei M. fusese dată afară
de la ore de profesorul de religie, care avea de fapt o pasiune pentru mai
sus-numita Genowewa, profesoara noastră cu care făceam practică și de care
depindea practic nota și cariera noastră didactică. Genowewa sunase la televiziunea
domnului Dan Diaconescu (mă jur că e adevărat!) ca să se facă dreptate, dar se
pare că aceștia nu au fost prea încântați de subiect și n-au venit. Așa că acum
Genowewa se afla la ananghie: profesorul de religie are prieteni sus-puși și nu
poate fi îndepărtat de la catedră, dacă nu va ceda în fața avansurilor lui, e
posibil ca elevele să aibă de suferit.
De aici și întrebarea: „Așa se ajunge la
inima unei femei?”, pe care ne-a adresat-o profesoara noastră în cancelarie,
unde ne aflam ca să stabilim zilele și lecțiile pe care le vom preda. Nimeni nu
a știut ce să răspundă la întrebarea asta, decât femeia mai în vârstă, prin
intermediul casetofonului: „Lesson 5”.
Acum, dacă
stau să mă gândesc mai bine, mi se pare că e o întrebare destul de bună.
Așa se ajunge la inima unei femei? Prin șantaj cu elevi de clasa a 6-a C? Mă și
vedeam peste câțiva ani, predând pe la vreo școală din Mizil și șantajând-o pe
profa de engleză. M-am surprins gândind că poate nu e una dintre cele mai
morale soluții, dar mi se pare o metodă destul de eficientă.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu