un om căra în spate/ un gram de parșivitate
Derrida spune că limbajul
a apărut în momentul în care bărbații bolnavi ai peșterii și-au dat seama că ei
nu vor putea niciodată să agațe o femeie folosind bâta. Ok, poate că Derrida nu
spune asta, dar așa a fost. În momentul ăla, bărbații au inventat o chestie mai
nasoală ca bâta, pe care au folosit-o ca să trezească interesul femeilor: dulcegărismele.
Chestia asta a
dat rezultate pentru că reprezentantele sexului slab sunt slabe de înger. Nu
există femeie care să nu aibă slăbiciunea asta – să i se spună chestii drăguțe.
Nu pot să-mi dau seama de ce, pur și simplu așa este. Și sunt convins că cea
mai veche meserie din lume e tocmai asta – exploatarea slăbiciunii femeii, care
la început nu ducea în niciun caz la ceva material. Nu, femeia voia să se simtă
specială. Să-i spui dulcegărisme frumos. Asta nu se va schimba niciodată,
singurul lucru care se schimbă e felul în care le bagi dulcegărismele astea pe
gât, pentru că în ziua de azi nici femeia nu mai e ce-a fost.
Practic, asta
înseamnă că trebuie să fii din ce în ce mai șmecher, să ascunzi faptul că de fapt
bagi un dulcegărism pe gât, s-o împachetezi altfel. Iv cel naiv știe asta și profită
la maxim de slăbiciunea femeilor, care participă de bună voie la câcatul drăguț
care ne e vârât prin toate mediile pe gât, și pe net, și prin cărți, ba chiar pe
la edituri bune. Și asta e o chestie care nu se face. Pentru că fiecare
scriitor, mai ales dacă e poet, știe că de vreo două secole nu mai e ok să scrii
doar ca să impresionezi fetele slabe de înger. S-au schimbat puțin regulile
joculului.
Dar Iv cel naiv o
tot dă înainte ca și cum naivitatea lui ar fi autentică și scopul lui altul
decât comercial. Iar fetele îi dau share ca și cum asta nu le-ar pune într-o
postură nasoală. Mai ales fetele care au o pregătire în domeniul literaturii îi
dau share zi de zi, încântate de năstrușniciile simpatice pe care le
inventează, inepuizabil, Iv. Fără să-și dea seama că împărtășesc același câcat
la care scriitorii cu bun-simț au renunțat de mult timp. Pentru că nu se face, e
ca și cum ai pune copii la cerșit pentru că, nu-i așa, există fraieri care le
dau bani deci există cerință, hai să ne expunem oferta. Eu am un mulatru ciung de
șase ani, numai bun pentru Gara de Nord în duminicile când studenții își
așteaptă pachetul în față la Mc.
Treaba e destul
de simplă, și mă adresez aici fetelor care au impresia că, doar pentru că e
împachetat bine, câcatul lui Iv cel Naiv
nu e câcat – orice text care te face să exclami: „Aww, ce drăguț!” e un text de
căcat. Chiar dacă pare smart, chiar dacă pare decent, chiar dacă te atinge la
sentiment. Și e de ajuns să citești două poezii de-ale lui Iv ca să-ți dai
seama că totul e un câcat de formă. Fetele care citesc Iv cel Naiv sunt aceleași
fete care ascultă Taxi – iubibilele.
Haideți să facem
un exercițiu de imaginație și să inversăm puțin rolurile. Să presupunem că toți
bărbații ar avea de fapt o slăbiciune și asta ar consta în faptul că le place
la nebunie să li se spună că au pulile mari și că fut bine, ceea ce nimeni nu le
spune în viața reală. Bun, și atunci, eu, ca bărbat, aș citi următoarea poezie,
scrisă de Iva cea Naiva:
probabil pula prea
mare
coaiele se refuză
unul pe altul
ca doi magneți de
același pol,
în loc de stomac
ai un gol,
dar nu te pierde
cu firea,
n-ai nimic, probabil
pula prea mare.
ai gura uscată,
deșert de suspine
mâinile nu-și
găsesc locul
simți cum din
corp ți se scurge norocul
dar te rog,
înfrânează-ți uimirea,
n-ai nimic, probabil
pula prea mare.
aluneci pe
derdelușul gândurilor
la vale, departe
de realitate,
inima, inegala de
ea, cum mai bate
liniștește-te,
păstrează-ți lucidă gândirea
n-ai nimic, probabil
pula prea mare.
Ei, eu, ca
bărbat, aș fi conștient de slăbiciunea mea care mă face să-mi placă orice referință
la faptul că aș putea avea pula mare, dar în același timp îmi dau seama și că Iva
cea Naiva e conștientă de slăbiciunea mea, pe care mi-o exploatează fără nicio
jenă. Se întâmplă o dată, se întâmplă de două ori, dar până când? Până când o
să mai pun botul la presupusa măreție a organului meu genital? La un moment dat
nu o să-mi dau seama că sunt luat de fraier? Că nicio femeie n-o să-mi spună de
fapt niciodată că am pula prea mare decât ca să mă ducă de nas, ca să-i intru
pe site, să-i cumpăr volumul de versuri în care preamărește pulile la modul
general? Nu, pentru că slăbiciunea mea e atât de mare, mai mare chiar decât
mi-aș dori să-mi fie pula.
Ok, poate am
sărit puțin calul. În fond, Iv cel Naiv scrie niște lucruri comerciale, știu
asta și nu am nimic cu literatura comercială, mai ales cu aia bună. Dar
diferența dintre el și Rimaru, de exemplu, care făcea și el câte un hit de
dragoste odată la doi ani, e că Rimaru făcea lucruri super mișto între timp, în
timp ce Iv o ține încontinuu cu rețeta asta de a nu spune nimic într-un mod cât
mai drăguț și o mai și împachetează astfel încât să nu-ți dai seama de la
început că e un câcat. Ceea ce în jargon jurnalistic se numește „mislead-ul
pulii”.
Poate că e timpul ca Iv să scrie versuri pentru Anda Adam.
Cred ca misleadul pulii esti mai degraba tu!
RăspundețiȘtergereGogu Martalogu
ignorant, inside the box, and I smell envy as well, ai pula destul de mare ca sa iti dai si tu seama de asta?
RăspundețiȘtergereaceasta e intrebarea. geniala intrebare. pfuai, multumesc de o sesiune de ras.
Ștergerebravo baiatu!:) unul din cele mai bune articole pe care le-am citit in 2013:)
RăspundețiȘtergerecorect, e moartea culturii ce face baiatul asta. Ce scrie el e poezie cum e house-ul muzica. Asa cum astia arunca 3 note intr-o melodie si le repeta pana iti fac creierul ciulama, tot asa baiatul asta arunca cuvinte fara sa exprime nimic.
RăspundețiȘtergereOricum, apreciez o chestie: omul a dus la un nou nivel arta de a fi inutil :)
Nu știu de ce, dar aceeași impresie o aveam și eu. Nu aș merge până la teoria cu agățatul fetelor, ba chiar aș simplifica-o: Iv cel naiv e însuși un suflet de virgină cu coșuri pe față. Un fel de poezii manelistice. Ciupureanu Dan.
RăspundețiȘtergere