Site-ul analfabeţilor

N-am primit adineauri niciun mail uluitor, dar am citit un „articol” scris de un uluit. Este vorba despre articolul cu numele senzaţionalist „Universitatea analfabeţilor”, pe care probabil îl ştiţi, mulţi dintre voi chiar l-aţi apreciat pe facebook pentru că sunteţi uşor de dus cu preşul şi sunteţi certaţi cu logica şi gramatica.

Ceea ce o să spun în continuare ar trebui să vă facă să vă simţiţi foarte prost în cazul în care sunteţi printre cei care au apreciat articolul. Mai întâi voi arăta, printr-o analiză stilistică, faptul că scrisoarea de la care se porneşte în acest articol este falsă, iar apoi voi arăta că autorul articolului este prost, şi, nu în ultimul rând, că şi cititorii lui fideli sunt cel puţin la fel de proşti. 

Profesorul Dan Ungureanu nu există

Scrisoarea domnului Dan Ungureanu – prof. univ. Universitatea Bucureşti, este falsă. Nu există niciun profesor pe numele Dan Ungureanu care să predea la Universitatea Bucureşti vreun curs de literatură engleză sau română (în articol de fapt nici nu se precizează ce anume ar preda acest profesor). Există un profesor cu numele Dan Ungureanu, dar asta se întâmplă la Timişoara, la catedra de limbi clasice. Informaţia poate fi verificată de oricine care verifică orarul Universităţii.

Acum unii dintre voi, care vreţi neapărat ca jignirile aduse în acest articol tuturor studenţilor şi chiar a instituţiei să fie adevărate, veţi spune că poate numele respectiv este un pseudonume, autorul dorind să-şi păstreze anonimatul de teama conducerii facultăţii.

Nu este aşa. Dacă vă uitaţi în comentariile articolului veţi vedea că, la un moment dat, autorul ne anunţă că va urmări situaţia şi nu va rămâne nepăsător în cazul în care preţiosului profesor fictiv (pe care chiar el l-a inventat) i se va întâmpla ceva, la fel cum a făcut şi în cazul lui Arafat(!). Dacă ar fi existat acest profesor, atunci ar fi dezvăluit mai multe informaţii – ce curs predă în primul rând.

Oricum, să reţinem mai întâi faptul că nu e posibil să ai numai studenţi la Română – Engleză. A doua specializare şi-o alege fiecare student în parte, iar la Facultatea de Limbi Străine, unde se predă engleza, există şi studenţi care nu sunt la Litere, la fel cum la Litere există studenţi care aleg altă limbă străină, nu engleza. Ceea ce înseamnă că, chiar dacă n-ar fi un fals grosolan, scrisoarea fictivului profesor nu ar fi reprezentativă pentru Facultatea de Litere.

În al doilea rând, o simplă analiză stilistică, în paralel, a scrisorii profesorului fictiv şi a autorului articolului dovedeşte foarte clar faptul că profesorul şi autorul articolului sunt una şi aceeaşi persoană. Nu numai că au aceeaşi ideologie şi acelaşi stil vulgar de exprimare, dar mai fac şi aceleaşi greşeli de ortografie. Destul de ironic pentru un articol care vrea să demaşte „analfabeţii”.

Analiza stilistică a falsei scrisori

Fictivul profesor Dan Ungureanu foloseşte cam multe greşeli de ortografie, exprimare şi logică pentru a fi profesor. Iată câteva exemple:

„nici o” – în general, profesorii de la Universitatea Bucureşti folosesc forma indicată de DOOM, nicio, scris legat;

„Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză.” (sublinierile şi îngroşările îmi aparţin) – pe lângă repetiţia inutilă a cuvântului „totuşi”, întreaga propoziţie nu are niciun sens, în contextul în care, înainte, autorul nu precizează absolut nimic legat de limba în care ar fi scris presupuşii studenţi fictivi;

„Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere.” – (îngroşările îmi aparţin) asta e o exprimare de analfabet;

„Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni.” – total greşit, numai 50% dintre studenţii de la Litere vor să se facă profesori după terminarea facultăţii, iar dintre aceştia foarte puţini îşi găsesc un post de profesor;

„- “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);” – niciun profesor de engleză nu simte nevoia să trimită la un dicţionar online pentru a-şi întări afirmaţiile, dar dacă acest lucru se întâmplă, se foloseşte un dicţionar de talia Oxford;

„Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate.” – profesorii cer de obicei eseuri, foarte puţini cer referate. „zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.” – parcă profesorul fictiv Dan Ungureanu era profesor de engleză. Pe site-ul menţionat există doar referate în română, care nu pot fi copiate, deci, prin copy-paste;

„Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, ca “romanul” se numeşte “novel”.” (sublinierea îmi aparţine) – întreaga propoziţie nu are, gramatical, niciun sens şi nici virgule puse corect;

„Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!!” – profesorii nu folosesc patru semne de exclamare pentru a marca o exclamaţie, oricât de uluit ar fi. În al doilea rând, niciun profesor nu spune că educaţia bazată pe competenţe înseamnă să renunţăm la învăţarea unor informaţii. Propunerea profesorului fictiv este înlocuirea sistemului bazat pe competenţe cu unul în care copiii să acumuleze cât mai multe informaţii?

„Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume” – aici lipseşte o virgulă după Jiao Tong;

„Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere.” – aici nu trebuia pusă virgulă;

„Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988” – niciun profesor întreg la cap nu ar afirma aşa ceva, doar un jurnalist de tabloid aservit lui Băsescu ar putea-o face;

„Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.” (îngroşarea îmi aparţine) – ce sens are propoziţia îngroşată? „Fac încă patru profeţii :” – care a fost prima?

„zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus” – lipseşte o virgulă

„bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat” – virgula e folosită incorect

Niciun profesor nu va numi doar forma corectă a unui cuvânt sau a unei sintagme atunci când îşi corectează studenţii. Orice profesor va da şi regula, aşa cum se întâmplă aici. Apoi, trecerea de la scrisoare la comentariul autorului articolului este atât de bruscă, dar total neobservabilă. Asta deoarece atât autorul scrisorii cât şi autorul articolului împărtăşesc acelaşi stil caustic şi lipsit de logică, aceleaşi greşeli de gramatică şi aceeaşi ideologie. Practic, sunt suflete pereche.

Concluzia?

Radu Morar este un jurnalist slab, care şi-a făcut un site de scandal unde unul dintre agramaţii pe care i-a angajat a publicat un articol în care spune că studenţii de la Litere Română – Engleză sunt analfabeţi. Câteva mii de oameni, cu toţii având un nivel de inteligenţă sub medie, l-au crezut pe cuvânt pe autorul articolului atunci când a spus că a primit o scrisoare de la un profesor universitar, deşi, în mod evident, aceasta era un fals.

Chiar dacă ar exista o dubioşenie ca Dan Ungureanu, această dubioşenie n-ar putea preda literatură engleză la Universitatea Bucureşti. Acolo sunt profesori extrem de bine pregătiţi, care ne-au învăţat, printre altele, cum să facem o analiză stilistică a unui text astfel încât să ajungem la adevăr. Le mulţumesc profesorilor mei pentru această competenţă pe care am dobândit-o de-a lungul celor trei ani foarte frumoşi şi fructuoşi pe care i-am petrecut la Litere, Română – Engleză.

Doresc să îi anunţ pe cititorii site-ului pe care l-am menţionat aici că de fiecare dată când un text este scris în trei culori şi foloseşte patru semne de exclamare pentru a atrage atenţia, înseamnă că textul respectiv este scris de nişte analfabeţi care se adresează altor analfabeţi.