Pleșu vision, activate!

De când m-am mutat în Crângașiul Mijlociu am simțit că îmi lipsește ceva esențial întru înțelegerea lumii înconjurătoare, dar abia recent mi-am dat seama despre ce era vorba. Ne întorceam într-o noapte cu taxiul dintr-un bar unde băusem destul, iar prietena mea îi explica punctual șoferului pe unde să meargă ca să ajungem cât mai repede la destinație. După ce a ascultat cu aparentă politețe indicațiile ei, șoferul a dat o replică pe care nu am înțeles-o din prima, a zis: „Nu știu, să vedem ce zice și domnul”, iar prietena mea i-a dat o replică pe care probabil că el n-a înțeles-o: „Nu știu, în familia mea mama conduce mașina”. Atunci mi-am dat seama că, pentru a înțelege realitatea înconjurătoare, ar fi trebuit ca în taxiul nostru să se afle Andrei Pleșu. 

Nu știu exact cum s-ar fi comportat acesta atunci, în taxiu, dar sunt convins că după ce am fi ajuns la destinație ne-ar fi luat pe amândoi deoparte și ne-ar fi extras esențialul din întâmplarea la care am fi fost  cu toții martori. Ar fi vorbit probabil despre o anumită mentalitate care, iată, din păcate încă mai guvernează mințile bărbaților și ne-ar fi explicat, pe scurt, ce e-n neregulă cu societatea noastră. Apoi ne-am fi despărțit, acompaniați de norișorii de fum pe care i-ar fi împrăștiat, cu pipa lui, Pleșu. 

Nu vi s-a întâmplat și vouă de prea multe ori să aveți un moment Pleșu? În care să vi se pară că ați fost martorii unei întâmplări din care, dacă ați putea să analizați ca Pleșu, ați fi rămas cu niște adevărate lecții de viață? Mie mi se întâmplă mereu, dar îmi lipsește ceva acolo sus care să mă facă să pot gândi ca Pleșu. De exemplu, tot în Crângași m-am dus, într-o seară, să-mi cumpăr o pungă de semințe decojite de la un non-stop de cartier. Acolo vinde o băbuță foarte simpatică, care mi-a spus, pe un ton extrem de mămos, cu o foarte sinceră urmă de regret în voce: „Îmi pare rău, nu avem semințe decojite, doar mieji.”

N-am știut ce esență să extrag din întâmplarea aceasta, care nu mi-a stârnit decât un zâmbet suav, pentru că îmi lipsește acea viziune specifică lui Pleșu, viziunea care trece dincolo de suprafața experienței cotidiene pentru a scruta cele mai adânci profunzimi și a pescui de acolo povața, sau miejii, cum ar fi spus vânzătoarea. 

Altădată, mă duc la același magazin, deasupra căruia stă atârnat un banner imens pe care scrie „Forța Rapid! Nu vom ceda niciodată”. În fața magazinului era un grup dubios de bărbați care consumau alcool, printre care m-am strecurat, am ajuns la vânzătoare și am cumpărat un pachet de țigări. Când am ieșit, unul dintre bărbații care consumau alcool m-a întrebat cu ce echipă țin. I-am spus că nu țin cu niciuna, pentru că nu mă uit la fotbal, la care el, după ce a procesat lung informația, a zis: „Mai bine așa, ai scăpat de-o bătaie de cap”. 

Cum ar fi comentat Pleșu evenimentul dacă i s-ar fi întâmplat lui? Ar fi făcut o paralelă între microbiști și cititori din care ar fi reieșit o mutație valorică simptomatică pentru vremurile noastre? Pentru că, într-adevăr, microbistul acela mi-a răspuns pe tonul condescendent-compătimitor-ironic pe care un intelectual l-ar fi folosit în contextul în care, întrebându-l pe un tânăr care e autorul lui preferat, acesta ar fi răspuns că nu are niciun autor preferat pentru că nu citește. Dar cum nu sunt Pleșu și nici nu pot gândi atât de profund ca el, nu am făcut decât să rămân prost după întâmplarea aceasta. Nu e păcat? 

Așa că aș vrea să am o super-putere care, atunci când aș activa-o, mi-ar permite să văd lucrurile ca Pleșu. După o întâmplare cotidiană ieșită totuși cumva din comun, să levitez la semi-înălțime și să rostesc incantația „Pleșu vision, activate!”, care să-mi permită apoi să văd profunzimile lucrurilor și să-mi aducă morala zilei. Ce fericit aș fi, cum aș zâmbi prostește, superior și naiv!

Dar poate că într-o bună zi ceea ce pare doar o utopie ar putea deveni realitate. Poate că următorii google glasses vor avea și Pleșu-vision. Firește, ochelarii aceștia ar veni la pachet cu un set de sprâncene decorative stufoase, care ar începe să forfotească grozav atunci când utilizatorul ar activa funcția Pleșu-vision. Din sprâncene ar țâșni atunci vrăbiuțe și un bec falnic s-ar aprinde triumfător, arătând lumea altfel, scrutând suprafețele în căutarea nebănuitelor adâncimi.