Nu cred că exită student
la Litere care să nu fi scris la un moment dat vreun text literar, chestie care se
justifică destul de ușor, pentru că fie 1: Îți place să scrii literatură așa că
dai la Litere, fie 2: Dai la Litere, citești atâta literatură până când ai
impresia că ai putea să scrii și tu.
Și după ce ai
scris un text ce faci? Mai ales că ai la îndemână adresele de mail sau
conturile de facebook ale colegilor tăi literați? Nu te poți abține și la un
moment dat trimiți textul măcar unui singur coleg, cu care te înțelegi mai
bine, să vezi ce părere-și face. Dacă ești mai încrezător, așa cum din păcate eram
și eu, trimiți textul mai multor persoane, poate chiar și unor profesori care-au
făcut greșeala să-și manifeste interesul față de persoana ta.
Aici, la bătrânul
safo, am mai pus o dată problema asta din punctul de vedere al nefericitului/nefericitei
care trebuie să-i spună unui prieten că nu-i plac poeziile lui fără
să-l rănească, dar acum aș vrea să mutăm puțin unghiul de abordare spre
nefericitul/nefericita care primește răspunsul nefavorabil. Iată deci topul reacțiilor
pe care le-am primit din partea colegilor când i-am întrebat ce părerea au avut
despre povestirile mele.
Top 5
1. „Sigur tu ai scris povestirea aia? Nu cumva
te-a ajutat vreun prieten de-al tău retardat?”
Nothing spells don’t
write me anymore better than irony.
Nici măcar cei mai buni și rezistenți la critică scriitori n-ar mai trimite
texte persoanei care le-ar da replica asta. E genul de replică care te face să
te simți prost o săptămână, și nu neapărat în legătură cu cariera ta
scriitoricească, ci așa, ca om în general. De asta e replica mea favorită.
2. „Ah, mailul ăla cu N-o să-ți vină să crezi era de la tine? Credeam că e spam de la cancan.ro și l-am șters”
Uneori vrei să te
asiguri că persoana căreia-i trimiți textul chiar o să deschidă mailul, așa că îi
dai un titlu cât mai captivant. Dar ai grijă, în felul ăsta riști să îi oferi o
scuză numai bună ca să scape de citit și să-ți șteargă mailul. Alte titluri senzaționale
pe care ar trebui să le eviți: „O să-ți crape capul de râs când o să citești
asta!” și „Asta chiar funcționează! Mărește-ți penisul în mod natural citind o
povestire erotică”, mai ales dacă trimiți mailul unor fete.
3. „Îmi pare rău, mi-a mâncat câinele laptopul...”
Genul de replică
prin care un om nu numai că-ți spune verde în față că nu-l interesează deloc
textele tale, dar îți arată și că nu-l interesează atât de tare încât nici
măcar nu se străduiește să vină cu vreo scuză cât de cât acceptabilă. O să te
facă să te simți așa cum se simțeau profesorii tăi în liceu, deci cel mai probabil
o să atingi un nou punct de minim cu încrederea în sine.
4. „Fugi, fată, fugi mâncând pământul! Eu rămân
aici, încerc să-l încetinesc ca să ai timp să FUGI!”
Da, le trimisesem
unor colege câteva povestiri și a doua zi le văd în curtea facultății, plecau
de la un curs. Mă îndrept galeș spre ele, facem eye contact și nici nu apuc să
deschid gura ca să le cer părerea, că una dintre ele strigă către cealaltă: Fugi, fată, fugi! și apoi mă întâmpină: Da, foarte interesante textele, foarte
interesante, mai ales jocurile de cuvinte sunt ceva atât inedit în ziua de azi...
5. „E publicabil...”
Cel mai negativ
răspuns pe care-l poți primi.
There you have it, acestea au fost cele mai tari
reacții pe care le-am primit la textele mele. Morala – e o linie subțire de la a
trimite cuiva un text pentru feedback și a face spam, așa că încearcă măcar să
te limitezi la persoanele cu care te înțelegi cel mai bine. Și nu uita să
citești printre rânduri, pentru că răspunsurile vor fi pline de aluzii și
eufemisme. Dacă nu e clar din răspunsul pe care-l primești că persoana
respectivă chiar vrea să-i mai trimiți texte, atunci e clar că nu vrea.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu