Nu cred că exită student
la Litere care să nu fi scris la un moment dat vreun text literar, chestie care se
justifică destul de ușor, pentru că fie 1: Îți place să scrii literatură așa că
dai la Litere, fie 2: Dai la Litere, citești atâta literatură până când ai
impresia că ai putea să scrii și tu.
Și după ce ai
scris un text ce faci? Mai ales că ai la îndemână adresele de mail sau
conturile de facebook ale colegilor tăi literați? Nu te poți abține și la un
moment dat trimiți textul măcar unui singur coleg, cu care te înțelegi mai
bine, să vezi ce părere-și face. Dacă ești mai încrezător, așa cum din păcate eram
și eu, trimiți textul mai multor persoane, poate chiar și unor profesori care-au
făcut greșeala să-și manifeste interesul față de persoana ta.
Aici, la bătrânul
safo, am mai pus o dată problema asta din punctul de vedere al nefericitului/nefericitei
care trebuie să-i spună unui prieten că nu-i plac poeziile lui fără
să-l rănească, dar acum aș vrea să mutăm puțin unghiul de abordare spre
nefericitul/nefericita care primește răspunsul nefavorabil. Iată deci topul reacțiilor
pe care le-am primit din partea colegilor când i-am întrebat ce părerea au avut
despre povestirile mele.
