Toate lucrurile de care astăzi nu m-am plâns ieri

Astăzi am făcut 29 de ani ieri, vârstă de care nu sunt mândru, dar de care nici nu mă plâng. De fapt, întrebați „cum e viața”, majoritatea oamenilor vor recunoaște că se putea și mai bine.

Astăzi, de exemplu, pe lângă faptul că am făcut 29 de ani ieri, m-am uitat pe geam la cel mai alb și pufos nor pe care l-am văzut tot anul, ceea ce nu înseamnă totuși atât de mult din moment ce a fost atâta poluare mereu.

Dar norișorul acela vestea un „se putea și mai bine” virtualizat chiar acolo, în fața ochilor mei. M-am uitat îndeajuns de mult la el cât să-mi dau seama că venea de la furnalul care încălzește cu cărbune întreg cartierul. Mi-am zis iarăși că se putea și mai bine. Dar nu mă plâng, ce cartier mai are fabrică de nori?

Iar vârsta e un construct social. Întrebați orice student la litere și o să vă lămuriți că, într-adevăr, ca și restul lucrurilor, vârsta e un construct social. Dacă nu am ține contul, poate n-am mai simți că îmbătrânim tot timpul. De exemplu, dacă n-aș ști ce vârstă am și m-aș uita în oglindă, aș putea să jur că astăzi am făcut 21 de ani ieri. N-aș avea de ce să mă plâng.  

M-am mai uitat în cameră și am observat că, în ciuda faptului că am dulapuri imense, imediat ce apare un scaun în ecuație, toate hainele vor eșua invariabil pe el. Normal că s-ar putea și mai bine. De exemplu scaunele să aibă, în loc de picioare, sertare. Nu că ăsta ar fi un lucru de care să ne plângem.

Pentru a evita construcția incorect gramaticală „ca și” atunci când se dorește evitarea cacofoniei, s-ar putea recurge la varianta corect gramaticală „și ca”. De exemplu, „Ca și coleg de facultate, el e de acord cu propunerea mea lingvistică” ar trece în „Și ca coleg de facultate, el e de acord cu propunerea mea lingvistică”. Iar pentru a se evita și noua cacofonie astfel rezultată, s-ar putea folosi „Și ca și”.

În cameră mai am o folie de plastic cu bule de la un cadou pe care l-am primit ieri astăzi. Bulele sunt de o calitate nemaipomenită. Când le strângi între degete, odată cu pocnitul bulei pocnesc și toate problemele. De ce nu se vând bule de plastic la magazin? În loc de semințe, să zicem.

Poluarea e un lucru deprimant. Toți liderii planetei ar trebui să cadă de acord să ne referim la planeta noastră ca la o ființă. Astăzi, Pământul nu se simte bine în China și a făcut temperatură în Antarctica. În America, o mică indigestie.

Îmi vine greu să găsesc haine potrivite, deoarece sunt slab. Femeile nu au această problemă. Hainele lor sunt făcute pentru slăbănoaice. La bărbați e diferit. Nici măcar curelele, care ar trebui, în mod normal, să fie aliatele mele, nu mă ajută cu nimic. De fiecare dată când îmi cumpăr o curea, am impresia că trebuie să-mi mai cumpăr una care s-o țină pe cealaltă.

Singura perioadă în care m-am simțit bine din acest punct de vedere a fost în timpul regimului Ciorbea. De fiecare dată când se adresa națiunii, el spunea că trebuie să strângem și mai mult cureaua. Numai atunci am simțit că oamenii înțeleg cât de greu îmi e. Nu că m-aș fi plâns atunci astăzi de asta.