2000+ Ionuț Chiva, avion peste pădure

Ionuț Chiva

născut 1978
făcut liceu arhitectură
făcut facultate litere

publicat roman picar interesant 69 – 2004, Editura Polirom

lucrat corector la ziar, apoi ziarist, în prezent traducător

plecat decembrie 2009

publicat volum poezii cronologic interesant instituția moartă a poștei – 2011, Editura Casa de pariuri literare

plăcut animalele, cîinii
plăcut țări terminale, belgia

mesaj: speranță

Iarna

miroase a pește chiuveta e plină
de vase murdare toate pozele s-au terminat: e porno.

discursurile sînt pline de idei fixe
dacă stai de trei ori de vorbă cu cineva se repetă
e porno.

.în fine, e sumbru.
limbajul ne-a trădat dumnezeu nu există
am fost crescuți cu teleologie și
lucrurile nu au teleologie
dezesperarea (furia vagă, fără cauză)
e un sentiment interiorizat al justiției
care e mereu călcat în picioare.

yr so noise yr so sexi so sweet

și totuși toți te descurajează

socialul e un abstract care se poartă urît,
home is where your heart is.

sînt lucruri care nu pentru că nimeni nu
și în afară de asta nu există nimic.

nervi, darling, nimeni
nimeni vreodată cît de electrică
pentru că nimeni nu și în afară de asta nu.

o, viață tristă

o, de ce oare se mai deschid ca scîntei
albastre posibilitățile. de ce
spectaculosul interior la care nimeni nu și
nimeni vreodată pentru că limbajul
ne-a trădat și dumnezeu nu există.

o, all work and no play makes jack a dull boy.

justiție omenească care nu va fi corectată.
nedreptăți, belele, vorbe grele.

unde e sursa (frămînți cearceaful în somn)
înger îngerașul meu ce mi te-a dat dumnezeu
eu sînt mic tu fă-mă mare eu sînt slaaa tu fă-mă
tare

yr so noise yr so sweet yet ppl reject
t could be so ok yet ppl r peasants
& yr so porn & homo homini lupus est & god.

yee yr an artist you prince
yet ppl r mostly farmers.

Primăvara
ra rara ra ra
toată lumea se simte
mai bine
mai cu chef
tot ce-ți trebuie ca să faci descrieri de natură
e să știi cum se numesc copacii și florile
și nu știi. faci bosumflarea.
vine un cîine. ca să faci descriere de cîine
trebuie să știi ce rasă e
și știi – e un weimar a puppy rahitic argintiu
nervos umblă cu gîtul întins miroase agitat întruna
vine la tine dar stăpînul îl trage
bagi zîmbet că e ok yr dog lover
stăpînul îl lasă
sare pe tine cu tot corpușorul
îl apuci de cap îl tragi de urechi îl ciupești de nas
pufăie nervos face agresivitatea clămpăne în gol
îți pune o lăbuță pe umăr te linge pe nas
stăpînul spune „he don’t understand english but he understand you
anyway”
îl apuci de ceafă îl pupi pe cap sare nervos
și vine înapoi va face mereu asta îți aprinzi
o țigară îl ignori întrebi cîți ani are și cum îl
cheamă îți sare în ceafă și te zgîrie pe gît
îl apuci de piept și ți-l tragi peste umăr în brațe.
dă din picioare și te linge sub bărbie ca să-l lași
e cîinele tău, te-a rugat frumos.

Vara
big yaaawn
împietriți copacii au frunzele albe
de trei zile faci baie în lacul
sari din pat chemi cîinele
alunecă pe gresie face fețe simpatice
în apă îl gonești ca să nu te zgîrie
seara, în ultima oră de baie,
trec pe lîngă voi două canoe
vorbiți franceză
din stufăriș ies lebedele agresive păsările
natura. cîinele trage tot mai spre tine
tu îi mai dai una după cap ca să nu te zgîrie.

Toamna
ai stat cu mine, dragostea mea. yr so sweet.
plouă. e o tristețe aseptică în orașul
ppl are farmers still
doggie is sad
he won’t eat it might die
he does strange things. barks when no need
bites ppl. makes noise the neighbours
makes funny noise morning makes like whhiiiii
jumpes on all 4 and goes whiiiieeeee
i take 4 walk an he is like enemy all round
he goes bark bark arrrrgh arrgh bites ppl
payed lots uv dough
he killed chinese dog ye know with no hair
crested. he drew blood. this dog is bad news i tell ya.
hair of the dog that beat me.
river is a little over the bridge house a little bit afloatin
doggie s ok inside very tender. makes gestures ye know.
sweet chap.

Bonus: instalație :)

ionut chiva: uite mersi
ionut chiva: au venit unii brusc sa repare lumina si tot nu au reusit

...

bogdan cosa: nu mai pot pana vina aia de la romtelecom
bogdan cosa: ca fur net de la vecini
ionut chiva: iti mai dau link o data?
bogdan cosa: da te rog
ionut chiva: da stai ca ti mai trimet
ionut chiva: sami confirmi primirea

bogdan cosa: a stiu electrelane e misto
bogdan cosa: prima e primita
ionut chiva: aia stiu
ionut chiva: iti dau 4 piese? e preamult? :)
ionut chiva: uite



bogdan cosa:
ionut chiva: :0
ionut chiva: ai primit?
bogdan cosa: da
bogdan cosa: le pun in ordinea asta, da?
ionut chiva: da

ionut chiva: primit?
bogdan cosa: da
ionut chiva: k,si timai dau unala care sa spui ca e cumma simt eu inlume

ionut chiva: la asta sa spui ca e cum ma simt eu in lume daaa :)

2000+ V. Leac, cele mai frumoase 3 de dragoste

V. Leac


(n.3 iunie 1973, Năsăud)

A publicat:
- Seymour: sonată pentru cornet de hîrtie, Publishing HouseHartmann (2005; Ed. Vinea, 2006);
- Dicţionar de vise, Cartea Românească (2006) ;
- Lucian (un experiment), Publishing House NinPress (2009);
- Toţi sînt îngrijoraţi, Editura TracusArte, 2010.

- A primit premiul Euridice în 2007.

- În mai 2008, susţine la New York mai multe lecturi și devine idolul unor scriitori celebri când, la ospețele de după, le povestește filme prin semne și body-language :)

- Este membru fondator al grupării literare Celebrul animal şi al revistei Ca şi Cum.

- Este prezent în antologiile: la neagra, 2007; nasturi în lanul de porumb, 2008; minimal, 2009; cele mai frumoase poezii, 2010; poate ne vedem, 2010; compania tinerilor poeţi, 2011; deranj, 2011.

Întodeauna mi-am dorit să scriu poeme pentru doi, trei astronauţi uşor distraţi, în care abia mai pîlpîie viaţa; navighează, aşa, fără o destinaţie precisă. Şi cum aş putea scrie pentru ei dacă nu într-un chip cît mai verosimil. Vreau să-ţi imaginezi surîsul astronautului stînd acolo, lîngă hublou, la o masă; sorbind din băutură – oare ce-o fi bînd?. După lectură să ai impresia că poemul se ridică (din pagină) în vîrful picioarelor; te sărută pe obraz; apoi se îndepărtează în fugă; se opreşte; se întoarce şi-ţi rîde în nas, ca un copil şmecher despre care ai impresia că ştie secretul fericirii.

your British sun

.au trecut cinci ani de când am rămas aici
obligat să-mi examinez continuu labele piciorelor
îmi scrii că eşti în stare să faci un adevărat cult pentru el
şi vederile lui cu karatişti care se antrenează pe vârfuri de stânci
spui asta pentru că eşti prietena unui desenator de felicitări
care te-a aburit vorbindu-ţi despre mantia lui cu reacţie
ştii ce – toţi avem un substitut în benzile desenate

pentru a afla mai multe trebuie să pătrundem în viaţa unui porc
asta spunea un mare cercetător american
nu există zombi e doar astenia de primăvară
acum când derulez îmi închipui
că-s vecinul tău că te invit la mine în bucătărie
îţi ascult poveştile
te admir cum tremuri plângi fumezi
îţi ofer kafea pe urmă te dau afară
şi alerg după tine pe scări

azi dacă mă întrebi
ţi-aş spune acelaşi lucru
pentru că erai deprimată şi aveai un zâmbet irezistibil
când mi-ai spus că eşti rea şi pervertită şi dai cu gheruţa
te-am îmbrăţişat şi-am rămas aşa până noaptea târziu
draguţă şi perversă
când mă-ntrebai:
Ceasurile pe care le cumperi ocazional
funcţionează perfect în momentul negocierii,
după 5 minute nu mai funcţionează.
Au ceasurile un sentiment rasist,
sau pur şi simplu li se termină bateria după ce-s vândute?
Cum îşi manifestă orbii extazul?

Pe atunci tu făceai măşti pentru teknival
eu inventam maxime pentru zâmbetul tău
(fotoliu: locul în care pleacă bătrânii în vacanţă;
telecomanda: secretul unei căsnicii fericite;
dormitorul: aici te gândeşti serios la cât de outsider eşti)
în ultima dimineaţă dinaintea plecării ţi-am spus
nu-ţi face iluzii istoria se taie la montaj
ai jurat că-ţi tatuezi chestia asta pe coapsa stângă

acum eroul tău preferat are în mână o cană de ceai
pun albumul la loc în geamantan
sunt curat şi fără vicii
aici e aproape ziuă.




mă rog zilnic să aibă grijă de tine

.orice ţi-aş fi spus tot identic ţi-ar fi părut
ştiam că eşti în altă parte şi vei rămâne acolo
simulând superioritate şi oboseală
simţeam că adică eram sigur c-o să mă îmbarc
p'un pescador şi n-o să te mai văd ani întregi
am visat că ţi-am dat o umbrelă cu un soare minuscul sub
să te încălzească prin Anglia aia verde şi întunecată

Ce face cea mai îndrăzneaţă fată din lume?

eu l-am luat pe Jacky şi-am plecat la plimbare
eram dispuşi amândoi să mergem până în Rusia
am văzut un boschetar stând pe o treaptă
în faţa unei clădiri cu un troller albastru întredeschis
aproape de mânerul ridicat gata de plecare
trona o păpuşă goală
fără păr şi fără o mână
ei bine drăguţo când am văzut-o am ştiut că eu sunt păpuşa aia

i-am dat apă la arteziana din piaţă i-am udat labele
şi-am plecat spre KF un bar unde poţi să-ţi iei şi câinele cu tine
n-am stat mult nici aici pe masă era un pliant:
„TURNUL RELICVELOR. ALTARUL INIMII, 24-26 iunie, Arad.
O preţioasă colecţie a relicvelor sacre ale lui Buddha
şi ale altor maeştrii buddhişti face acum înconjorul lumii.
Turul oferă o rară oportunitate de a vedea aceste relicve
care au fost găsite în cenuşa rezultată în urma incendierii
maeştrilor buddhişti, fiind esenţa realizărilor lor spirituale.”

când nu te mai poţi bucura de lucrurile mărunte eşti terminat
am plătit şi-am ieşit în stradă
la semafor, în spatele meu, am auzit un copil:
mami, de ce câinele ăsta are picioarele aşa scurte?
N-am auzit răspunsul pentru că s-a făcut verde
şi-am plecat în viteză, cuprinşi de panică.

uneori noaptea mă găseşti pe malul mureşului
întins pe nisipul fierbite pierdut printre boscheţi
acum îmi dau seama că în viaţa asta a mea
numai copacii şi câinii nu m-au dezamăgit
mă cred norocos şi zâmbesc când numai cu câteva
minute în urmă mi-a sărit o aşchie în pleoapa stângă
am fost atât de aproape să ajung pentru tine 1 pirat de apă dulce
când lucrurile mărunte nu-ţi mai spun nimic eşti mort

alteori stau minute în şir pe bordură
cu gândul la hamsterul meu care aleargă în gol
şi mă gândesc la tine şi-ţi spun
să nu plângi niciodată când hamsterul tău aleargă în gol

acum caută un loc şi te adăposteşte undeva
e rupere de nori
după ce se opreşte şi ies stelele
mergi spre casă pe jos prin aerul răcoros al verii
în timp ce te dezbraci o să uiţi tot filmul ăsta
te vei întinde şi vei adormi
dimineaţa soarele o să-ţi bată în geamuri
tu o să deschizi fereastra o să zâmbeşti mai inocent ca niciodată
ca şi cum pe lumea asta n-a existat niciodată vreun hamster.



trei ani mai târziu

.taci şi ascultă-mă
sunt un personaj dintr-un roman religios
care călătoreşte clandestin în vagoane de marfă
într-un abc mi-am plasat telefonul în frigider
actele le-am aruncat într-un spital pe geamul deschis
unde fuma un tip cu ochelari groşi

nu vorbesc cu nimeni nu mi-a făcut poze
n-am familie nimic care să-mi întoarcă mutra în spate
simt când cineva mă bârfeşte la trecere
îmi place să fac pe detectivul pe bordură îmi place
să mângîi câinii pe cap îmi place
să zâmbesc când îţi răscolesc dulapul

sunt în baie şi am senzaţia că plasez bombe prin subsoluri
când sunt în gelaterie închis într-o bilă transparentă
înconjurat de asistente am senzaţia că sunt comestibil

am văzut cândva o fetiţă care avea unghiile pictate
cu portretele prietenilor ei imaginari
fratele ei ţinea în mână un evantai cu care alunga
musculiţele şi insectele care încercau să se pună pe unghiile ei
dacă îmi spui de ce musculiţele făceau asta
te iau cu mine în insule

pot să-ţi povestesc totul
pentru că ştiu că în curând vei pleca

ştiu cum va fi nu-mi spune nimic
sunt în iad sub un munte de varză
nu mă deranja
câinele meu nu te mai recunoaşte.

Bonus: V. Leac în Bronx :)

American Renegades #02: Marc Olmsted

Un poem din Bones:


One week after
Ginsberg’s death
get up with
the alarm to
say a special
prayer exactly
at the time
he died 2:39 AM
-tradition says
he’ll wake every
7 days
(for 49 days)
at the same time
and realize
he’s dead
instead of dream-like
confusion-
at this moment
he can be
told quite
directly how
to liberate
his mind into
clear empty
space
-burning
candles in the
shrine room
reading in
the dim
flickering glow

-he’ll be
fine, is fine
all these
prayers-
my way of
grieving

Atitudinea poetului față de revoluție: Norzeatic vs. Sylvia Plath

Sylvia Plath scria în jurnalul ei cum, într-o zi înăbușitoare de august - o zi umedă, în care ploua -, s-a simțit tentată să scrie un poem, dar și-a amintit ce era scris într-un bilețel primit cândva de la editorul unei reviste: După o ploaie torenţială, poeme intitulate PLOAIA se revarsă de prin toată ţara. (trad. Jurnalului, în pregătire, Diana Geacăr)

În zilele astea agitate, cine știe, poate că poeme intitulate REVOLUȚIA sau PROTEST se revarsă de prin toată țara. Poate poeți minori sau poate poeții din provincie scriu sau au scris deja un text despre toate lucrurile care s-au întâmplat sau se întâmplă în piețe. De ce țin să fac distincția asta? Pentru că am văzut atitudinea unor scriitori mai puțin provinciali, poeți, să spunem, aflați cumva în centrul atenției, care păreau mai degrabă a se ține departe de toată treaba cu protestul. Nu e nicio umbră de judecată aici, nu vreau să fiu înțeles greșit; fac o simplă analogie. Poate că erau la curent cu ce spunea Sylvia Plath sau, dacă nu, intuitiv, știu că o astfel de pornire ar fi tipică unui începător, unui tânăr poet, unui wannabe.

Fără să fiu ipocrit, fără să îmbrățișez acea atitudine corectă politic - care, de altfel, cel puțin în mediul privat, mă seacă - țin să spun că NU mi se pare greșit să te prindă flama acestor evenimente, chiar cu riscul de a scrie ceva ridicol (poem, articol sau, după caz, manifest), cum nu mi se pare parșivă nici atitudinea neutră, cea a observatorului (pasiv).

(foto: Mircea Struțeanu, sursa: Think Outside the Box)

Am văzut ieri un filmuleț în care un poet român, destul de criticat și, am impresia, marginalizat în ultima perioadă, pe bună dreptate sau nu, fusese băgat într-o dubă de poliție. Aici nu mai pot împărți lucrurile în corect/greșit. Pot spune doar că m-a întristat atitudinea comentatorilor, disprețul sau acea doză de satisfacție pe care am simțit-o în retorica lor. Mi s-a părut vulgar, așa, a la Mitică.

Nu militez acum pentru ceva anume. Nu sunt pro-băsist, nici anti-Guvern. Nu m-am dus în Piața Constituției sau la Cotroceni, nu am protestat pe Facebook sau pe blog, nu am vorbit despre asta, nici măcar în treacăt. Am văzut și am citit știrile, am văzut live, cu ochii mei, trecând la pas pe lângă manifestanți și jandarmi, m-am indignat stupid, m-am entuziasmat, dar cel mai mult m-am gândit la un lucru fără îndoială neimportant în economia faptelor: ce fac artiștii în momente ca astea? care este poziția lor? sunt îndreptățiți să scrie, să cânte, să facă ceva pornind de la asta sau e doar un moft egoist?

Am văzut oameni foarte împăcați cu ei înșiși, oameni care, cu toată bună-credința, n-ar putea să ia parte la revoluția asta, fake sau nu, și am văzut oameni care așteptau, care tânjeau după un strigăt de luptă sau oameni oameni care, fără nicio pată, au vrut cu tot dinadinsul să încurajeze mulțimea, cocalară sau nu, agitatoare, naivă sau conștientă de limitele acțiunilor ei, dar totuși dornică să-și manifeste dezaprobarea față de anumite măsuri luate de Guvern ș.a.m.d. și, în fiecare caz, m-am bucurat să găsesc o poziție validă.

În acest sens, am dat întâmplător peste un clip înregistrat și uploadat chiar mai devreme de Norzeatic, poet, textier, cântăreț, în fine, unul dintre cei mai buni și mai proaspeți artiști din România - și asta de mai bine de 10 ani -, care, jucându-se, puțin amar, dar incredibil de limpede, a scris acest Manifest, una din cele mai sănătoase dovezi că probleme există, atât de optică, lovind nedirecționat în spameri agitați sau trolleri caterincoși, cât și propriu-zise, îndemnând oamenii să se manifeste dacă au tăria și credința că pot schimba ceva, dacă simt că există o soluție viabilă:



Nu tre să fiu pro
nici anti
la șto

că ăsta-i război
nu e șah
nu e go


Nu-i tango

cînd piesele cad
nu e lego

Nici tetris

Cînd gloanțele vin
nu-s trucaje de matrix

*

(Odată ajunși singuri
nu ne putem minți
Nu-i fir de praf pe oglindă
e revoluția minții)

2000+ Andrei Dósa, proaspăt Eminescu

Andrei Dósa

S-a născut în 1985, în Brașov.

A publicat:
- Când va veni ceea ce este desăvârșit (Tracus Arte, 2011)

Traduce în și din maghiară, cu condiția să fie poezie. Excepție - O. Nimigean :)


Pe 15 ianuarie 2012 i-a fost acordat Premiul Mihai Eminescu (Opera Prima).



decalogul mass-media


fără bebeluși morți pe fundal nu ar reuși
să trezească dorința
imaginea lor se suprapune peste
noua imagine a paternității
take a breath for the Father/ learn to love, lessons repeating
și trebuie să fie o continuă bătaie de joc
femeile să aibă guri deschise în O gene lungi pielea perfectă
să reflecte inocența speciei
fără distrugeri și foc nu am reuși să uităm tot ce am făcut
să fie povești simple liniare fără bucle temporale
mintea noastră să opereze doar cu timpul viitor
cel care privește prezentul și trecutul tinde să se trezească
poate deveni periculos
personajele trebuie s-o ducă bine
să fie perfecte într-un sens sau altul
autistul să fie autist
criminalul criminal
revoltatul revoltat până la capăt
pentru că noi niciodată nu vom putea fi sută la sută
cineva
și dorința se declanșează mereu cu replicile
acestor personaje
this is your baptism/ and you can’t forgive them
dorința – ca o piramidă din piese lego
dorința – ca vârful roșu al rachetelor
dorința – ca un turn de răcire din chirpici


Bibliografie:

American Renegades #01: John Giorno

On a day when

you’re walking

down the street

and you see

a hearse

with a coffin,

followed by

a flower car

and limos,

you know the day

is auspicious,

your plans are going to be

successful;

but on a day when

you see a bride and a groom

and wedding party,

watch out,

be careful,

it might be a bad sign.

Just say no

to family values,

and don’t quit

your day job.

Drugs

are sacred

substances,

and some drugs

are very sacred substances,

please praise them

for somewhat liberating

the mind.

Tobacco

is sacred substance

to some,

and even though you’ve

stopped smoking,

show a little respect.

Alcohol

is totally great,

let us celebrate

the glorious qualities

of booze,

and I had

a good time

being with you.

Just

do it,

just don’t

not do it,

just do it.

Christian

fundamentalist,

and fundamentalist

in general,

are viruses,

and they’re killing us,

multiplying

and mutating,

and they’re destroying us,

now, you know,

you got to give

strong medicine

to combat

a virus.

Who’s buying?

good acid,

I’m flying,

slipping

and sliding,

slurping

and slamming,

I’m sinking,

dipping

and dripping,

and squirting

inside you;

never

fast forward

a come shot;

milk, milk,

lemonade,

round the corner

where the chocolate’s made;

I love to see

your face

when you’re suffering.

Do it

with anybody

you want,

whatever

you want,

for as long as you want,

any place,

any place,

when it’s possible,

and try to be

safe;

in a situation where

you must completely

abandon yourself

beyond all concepts.

Twat throat

and cigarette dew

that floor

would ruin

a sponge mop,

she’s the queen

o great bliss;

light

in your heart,

flowing up

a crystal channel

into your eyes

and out

hooking

the world

with compassion.

Just

say

no

to family

values.

We don’t have to say No

to family values,

cause we never

think about them;

just

do it,

just make

love and compassion.

2000+ Sociu, poem inedit

Dan Sociu


S-a născut în 1978, în Botoșani.

A publicat:

- borcane bine legate, bani pentru încă o săptămînă (Junimea, 2002);
- Fratele păduche (Vinea, 2004);
- Cîntece eXcesive (Cartea Românească, 2005);
- Urbancolia (Polirom, 2008);
- Nevoi speciale (Polirom, 2008);
- Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011).

A cîștigat premii :)

A tradus volume de poezie de Charles Bukowski, Seamus Heaney și E.E. Cummings și romane de Jack Kerouac și Aleksandar Hemon.

gym

Două păsări surori stau pe o creangă, una mănîncă și cealalta se uită.
(Upanișade)

1.

Peste drum e o sală de fitness pe trei

nivele, sus aparate, jos dans şi dans.

Cel mai bine îi văd din bucătărie,

cînd mă duc pe balcon la fumat. Fetele

dansează şi nu-şi dau seama că le privesc,

dar cu băieţii sunt la acelaşi nivel,

uneori le întorc spatele şi fumez

contemplînd faianţa, vasele murdare

din chiuvetă, să nu creadă că mă uit la

ei, să înţeleagă cu totul altceva.

Unii vin şi sîmbătă seara, aceştia

sunt probabil cei fără viaţă socială.

Duminica nu mai apare nimeni, pot

privi liniştit, cît vreau, sala pustie.

2.

Seara, se urcă pe garaj, de pe garaj

în copac şi din copac le urmăreşte

pe fetele din sala de dans - sînii lor

săltăreţi ar putea fi la fel de bine

pe lună. Cinşpe ani şi viitor zero

aurolacul îi topește creierii

ca detergenţii grăsimea din farfurii.

E desuet, e o fantomă a anilor

'90, nu mai e bun nici măcar pentru

reportaje sociale. Eu n-am ce să-i fac,

creştinismul meu se opreşte la strînsul

căcatului zilnic după pisică. Pui

de aşa ceva să fi fost, ar fi avut

o şansă – l-ar fi lins mă-sa, l-ar fi păzit.

Bonus video: Pavor Nocturn

Poetry: Dan Sociu
Concept: Dan Sociu

Montage: Antonela Vulpe

Foto: Oana Sânziana Marian