Metafora care explică TOTUL!

așa e lumea!

Voi știați ce carte mișto de poezie a apărut în mod subtil anul trecut? Hai să vă dau un indiciu, a fost publicată la Editura Brumar. Dacă tot nu ați ghicit, o să spulber misterul: Andrei Velea, „Lumea e o pisică jigărită”.

Am trei motive s-o numesc o carte bună: 1. Imaginația poetului și 2. putere absolut remarcabilă de asociere a două planuri distincte. Și acesta este doar unul dintre motivele pentru care volumul lui Velea o să vă lase cu gura căscată. Dar dacă tot nu mă credeți, haideți s-o dăm puțin pe close reading. Iată poezia care dă și titlul volumului:

viziune în spatele parbrizului (I)

*

lumea e o pisică jigărită

în curtea unei spălătorii auto

Rar am găsit, printre poeții tineri, o asemenea putere de a „extrage esența lirică din aglomerația de date înconjurătoare”, cum spune, pe bună dreptate, Florin Iaru pe coperta patru, ajungând la concluzia la care vreau și eu să ajung: „Ăsta e un talent, și nu unul obișnuit”.

Câți dintre voi nu ați rămâne indiferenți la vederea unei pisici jigărite, considerând-o poate, tocmai din pricina jigărelii, inferioară celorlalte pisici? Puțini dintre voi, numai cei cu vădite înclinații poetice, ați fi avut puterea de-a observa epifania de sub nasul vostru. Recunosc, nici eu nu aș fi reușit performanța poetică a lui Andrei Velea, ba chiar, pentru a demonstra acest lucru, am recurs la un mic experiment, folosind un generator de poezie de pe net. Din 100 de încercări n-am nimerit nici măcar o singură dată metafora care dă titlul acestui volum de poezie. De fapt, singurul text care s-a apropiat cât de cât de performanța lui Velea a fost următorul (și asta doar din pricina ultimului vers, care o salvează practic):

Acum că am lămurit faptul că Velea nu duce lipsă de imaginație și metafore care scot din cotidian pisicile, înălțându-le, cum ar spune Guess Who, cât mai sus, mai sus, mai sus, să remarcăm și următorul lucru: volumul de față este un volum de poezie, scris de un poet. Și prin „poezie” și „poet” vreau să spun de fapt poezie bună și poet așijderea. Deci vreau să spun „poezie” și „poet” cu „p” mare. Pentru a ne convinge de acest lucru, e suficient să observăm incidența cuvintelor „poem” și „poet” de-a lungul celor 90 de pagini ale volumului (n-am mai avut răbdare după pagina 90):

Poem/poezie – 40

Poet/poeți – 15

Dacă mai aveați nevoie de încă un motiv pentru a citi acest volum, o să vă fac deliciul, povestindu-vă despre o poezie din cauza căreia autorul a apărut și-n Click.ro (e pe bune, uite aici link). Deci autorul a făcut cea mai mare nebunie de care era în stare un poet contemporan: a trecut, în declarația de venit depusă la Fisc, ÎNTREG APARATUL DE STAT! Vă dați seama? Știți ce a pățit din cauza nebuniei lui? I-au trimis ăia declarația înapoi ca să o completeze corect! Ei, în urma acestei experiențe a scris și o poezie care figurează  în volumul de față. A, stai, cred că de fapt a fost invers, mai întâi poezia și după aia incidentul, nu mai contează oricum, aceeași mâncare de promovare :)

Dacă v-am convins, nu uitați că puteți să îi dați friend invite pe facebook lui Andrei Velea, este mereu deschis noilor prietenii și veți descoperi că este un bun partener de discurs, indiferent de subiect (le are și cu politica, și cu economia, și cu arta; cu poezia nu mai spun!).  

Uitați volumul în format electronic, gratuit pe issu. Noapte bună, sper că n-o să aveți coșmaruri :P !