Ce, cum și unde pula mea să scriu?

Pornind de la premisa că nu „talentul” e problema ta și că ai o inclinație spre a scrie, întrebarea nu e în niciun caz „ce” și „unde” să scrii, să nu te împotmolești niciodată în mărunțișurile astea, sunt întrebări care nu duc nicăieri și te distrag de la adevărata problemă: „cum” să scrii.

La întrebarea „ce să scrii” răspunsul ar trebui să vină de la sine în cazul în care n-am pornit de la o premisă falsă, iar locul unde ar trebui să scrii nu contează, dacă scrii ceva bun o să fie bine indiferent unde l-ai scrie, e de ajuns să fie văzut de câțiva oameni, care o să răspândească „bunul” tău mai departe. Un text bun e un text despre care oamenii vorbesc când se întâlnesc, le dă un subiect de conversație și toți oamenii vor un subiect bun de conversație.

Bun, am îndepărtat falsele probleme, putem să atacăm adevărata întrebare. „Cum-ul” ăsta înglobează mai multe aspecte, e vorba de un stil, de o retorică, de un mod de abordare a unui subiect. Sunt câteva lucruri simple pe care trebuie să le iei în considerare: în primul rând, să te gândești care e stilul care te prinde cel mai bine.

Care e textul care simți că ți-a ieșit așa cum voiai să-ți iasă? Care e cel mai apreciat text al tău? Identifică-l și analizează-l, vezi exact cum l-ai scris – era un text jovial, sau din contră, unul pe „hate”? Poate era foarte subiectiv sau foarte obiectiv?

Repet, nu te preocupa cu mărunțișuri cum ar fi mesajul, „ce ai de spus-ul” contează prea puțin. Din 100 de oameni care au mesajul „ce păcat că nu se mai citește în ziua de azi”, 99 se concentrează atât de mult pe mesajul lor, în care au o încredere nețărmuită („e un mesaj adevărat, care atacă una dintre cele mai importante probleme ale societății de azi”), încât textul lor e sufocat, de necitit.

Asta înseamnă că publicul nu va fi deloc impresionat de text, ceea ce înseamnă că mesajul, oricât de important ar fi, își ratează ținta. Înseamnă că trebuie să faci un pas în spate, să nu mai ții cu dinții de mesajul tău prețios și să gândești problema altfel: cum să spun ceea ce vreau să spun în așa fel încât să nu devin respingător?

Dar poate că mesajul tău este un non-mesaj și tu știi asta. Nu vrei să spui ceva anume, vrei doar să placă unui public cât mai mare ceea ce spui. De exemplu, blogul lui Otravă. Otravă nu are niciun mesaj profund, el scrie doar texte siropoase pentru adolescente. Dar le scrie atât de bine, încât are succes la public.

El și-a identificat publicul și a fost identificat de public, este situația ideală pentru cineva care are un anumit talent și înclinație spre scris. Satisfacție de ambele părți. Ce trebuie să reții de aici e că nu trebuie să-ți fie jenă de ce scrii sau mai ales de cum scrii. Dacă te simți bine scriind siropos, atunci scrie cât de siropos poți! Nu-ți frâna siropozitatea, lasă-te mânat de ea.

Să luăm alt exemplu, site-ul Pitici Gratis. Nici el nu are cine știe ce mesaj, el scrie doar pe „hate” și e plăcut pentru ceea ce scrie. De exemplu, în postul ăsta, el are următorul mesaj: „Otravă nu este un scriitor talentat, el e un prost care scrie pentru un public prost”. Ăsta nu e un mesaj, e un truism. Majoritatea scriitorilor comerciali nu sunt scriitori „talentați” și au un public mare dar de proastă calitate. Deci, mesajul lui Pitici Gratis este că majoritatea oamenilor sunt proști. Mă îndoiesc că asta mai surprinde pe cineva în ziua de azi. Deci postul respectiv nu are niciun mesaj. Dar e scris bine, e scris în stilul care-l face pe Pitici Gratis savuros.

Pitici Gratis începe derridean postul, cu un atac la persoană care țintește de fapt foarte bine în subiectul lui: el ne arată o poză cu autorul blogului lui Otravă, de unde vedem că Otravă arată ca ultimul geek. Apoi, apropiindu-se concentric de subiect, ne mai arată și un mesaj de la o cititoare înrăită a blogului, un mesaj foarte penibil. Abia acum ia în râs textele lui Otravă, parodiindu-le. Așa se face deconstrucția, de la margine spre centru. Dacă ai început bine, nici nu mai contează ce spui despre centru. Pitici Gratis e stăpân pe stilul lui, nu spune, ca de obicei, nimic, dar n-o spune foarte bine, atrăgător.

Nu e de ajuns să-ți găsești stilul. Când l-ai găsit, caută alți scriitori care au același stil și vezi care e diferența dintre tine și ei. Tot ce mai trebuie să faci este să exagerezi ceea ce e diferit la tine. Nu trebuie să-ți fie frică, nu trebuie să-ți fie jenă. Publicul e rareori interesat de ceea ce zici, vrea doar să zici bine ce zici.