Anii ’30 după Charles Bukowski

Scos din The People Look like Flowers at Last, apărut la Harper Collins în 2008, al cincelea şi ultimul volum din postume.

anii ‘30

locurile de hăituială

şi ascunzătorile

sunt din ce în ce mai greu de găsit şi canarii
de casă şi peştişorii de aur,

n-aţi observat?

ţin minte când sălile de biliard erau săli de biliard

nu doar mese

în baruri;

şi ţin minte femeile din cartier

găteau oale de tocană cu carne pentru

bărbaţii şomeri

când aveau burţile bolnave

de frică;

şi ţin minte când copii se uitau la ploaie

cu orele şi

se băteau pân’la capăt pentru un

şobolan; şi

ţin minte când toţi boxerii erau irlandezi sau evrei

şi nu făceau niciodată o bătaie

nasoală şi când avioanele zburau aşa de aproape că

vedeai ochelarii de pe faţa pilotului;

şi când o-ngheţată din zece avea înăuntru un cupon gratuit

şi de 3 cenţi cumpărai dulciuri

cât să te-mbolnăvească sau să te ţină

o dup-amiază întreagă; când oamenii din cartier creşteau

găini în curtea din spate; când umpleam ca să ţină mereu

maşinile de cinci cenţi cu ceară;

când ne construiam singuri zmeele şi bicicletele;

şi ţin minte

când se certau părinţii

(îi auzea toată strada)

se băteau cu orele strigându-şi blesteme de moarte

unul altuia

şi poliţiştii  nu veneau

niciodată.

locurile de hăituială şi ascunzătorile

sunt din ce în ce mai greu

de găsit; ţin minte

când în fiecare al patrulea viran creştea iarba

şi proprietarul

îşi primea chiria

când aveai să i-o dai

şi zilele toate erau însorite şi bune şi orice moment era

plin de speranţă.

the 1930s

places to hunt

places to hide are

getting harder to find, and pet

canaries and goldfish too, did you notice

that?

I remember when pool halls were pool halls

not just tables in

bars;

and I remember when neighborhood women

used to cook pots of beef stew for their

unemployed husbands

when their bellies were sick with

fear;

and I remember when kids used to watch the rain

for hours and

would fight to the end over a pet

rat; and

I remember when the boxers were all Jewish and Irish

and never gave you a

bad fight; and when the biplanes flew so low you

could see the pilot’s face and goggles;

and when one ice cream bar in ten had a free coupon in-

side; and when for 3 cents you could buy enough candy

to make you sick

or last a whole

afternoon; and when the people in the neighborhood raised

chickens in their backyards; and when we’d stuff a 5 cent

toy auto full of

candle wax to make it last

forever; and when we built our own kites and scooters;

and I remember

when our parents fought

13 (you could hear them for blocks)

and they fought for hours, screaming blood-death curses

and the cops never

came.

places to hunt and places to hide,

they’re just not around

anymore. I remember when

each 4th lot was vacant and overgrown, and the landlord

only got his rent

when you had

it, and each day was clear and good and each moment was

full of promise.