- Aldoux Huxley, Și restul e tăcere. Editura Univers, București, 1977. Traducere de Antoaneta Ralian. Prefață de Marian Popa. Eseul – „Și ochelarii neputincioși dau ghes ochiului sleit”, pp. 36 – 44. Din volumul Muzică în noapte.
- Iulian, Șerban Foarță (!). În Doamna Grasă, Anul I, nr.4, octombrie 2009, pag. 9.
27 ian. 2012
Fractalia, poetica vizualului
25 ian. 2012
2000+ V. Leac, cele mai frumoase 3 de dragoste
V. Leac
(n.3 iunie 1973, Năsăud)
- Seymour: sonată pentru cornet de hîrtie, Publishing HouseHartmann (2005; Ed. Vinea, 2006);
- Dicţionar de vise, Cartea Românească (2006) ;
- Lucian (un experiment), Publishing House NinPress (2009);
- Toţi sînt îngrijoraţi, Editura TracusArte, 2010.
- A primit premiul Euridice în 2007.
- În mai 2008, susţine la New York mai multe lecturi și devine idolul unor scriitori celebri când, la ospețele de după, le povestește filme prin semne și body-language :)
- Este membru fondator al grupării literare Celebrul animal şi al revistei Ca şi Cum.
- Este prezent în antologiile: la neagra, 2007; nasturi în lanul de porumb, 2008; minimal, 2009; cele mai frumoase poezii, 2010; poate ne vedem, 2010; compania tinerilor poeţi, 2011; deranj, 2011.
Întodeauna mi-am dorit să scriu poeme pentru doi, trei astronauţi uşor distraţi, în care abia mai pîlpîie viaţa; navighează, aşa, fără o destinaţie precisă. Şi cum aş putea scrie pentru ei dacă nu într-un chip cît mai verosimil. Vreau să-ţi imaginezi surîsul astronautului stînd acolo, lîngă hublou, la o masă; sorbind din băutură – oare ce-o fi bînd?. După lectură să ai impresia că poemul se ridică (din pagină) în vîrful picioarelor; te sărută pe obraz; apoi se îndepărtează în fugă; se opreşte; se întoarce şi-ţi rîde în nas, ca un copil şmecher despre care ai impresia că ştie secretul fericirii.
your British sun
.au trecut cinci ani de când am rămas aici
obligat să-mi examinez continuu labele piciorelor
îmi scrii că eşti în stare să faci un adevărat cult pentru el
şi vederile lui cu karatişti care se antrenează pe vârfuri de stânci
spui asta pentru că eşti prietena unui desenator de felicitări
care te-a aburit vorbindu-ţi despre mantia lui cu reacţie
ştii ce – toţi avem un substitut în benzile desenate
pentru a afla mai multe trebuie să pătrundem în viaţa unui porc
asta spunea un mare cercetător american
nu există zombi e doar astenia de primăvară
acum când derulez îmi închipui
că-s vecinul tău că te invit la mine în bucătărie
îţi ascult poveştile
te admir cum tremuri plângi fumezi
îţi ofer kafea pe urmă te dau afară
şi alerg după tine pe scări
azi dacă mă întrebi
ţi-aş spune acelaşi lucru
pentru că erai deprimată şi aveai un zâmbet irezistibil
când mi-ai spus că eşti rea şi pervertită şi dai cu gheruţa
te-am îmbrăţişat şi-am rămas aşa până noaptea târziu
draguţă şi perversă
când mă-ntrebai:
Ceasurile pe care le cumperi ocazional
funcţionează perfect în momentul negocierii,
după 5 minute nu mai funcţionează.
Au ceasurile un sentiment rasist,
sau pur şi simplu li se termină bateria după ce-s vândute?
Cum îşi manifestă orbii extazul?
Pe atunci tu făceai măşti pentru teknival
eu inventam maxime pentru zâmbetul tău
(fotoliu: locul în care pleacă bătrânii în vacanţă;
telecomanda: secretul unei căsnicii fericite;
dormitorul: aici te gândeşti serios la cât de outsider eşti)
în ultima dimineaţă dinaintea plecării ţi-am spus
nu-ţi face iluzii istoria se taie la montaj
ai jurat că-ţi tatuezi chestia asta pe coapsa stângă
acum eroul tău preferat are în mână o cană de ceai
pun albumul la loc în geamantan
sunt curat şi fără vicii
aici e aproape ziuă.
mă rog zilnic să aibă grijă de tine
.orice ţi-aş fi spus tot identic ţi-ar fi părut
ştiam că eşti în altă parte şi vei rămâne acolo
simulând superioritate şi oboseală
simţeam că adică eram sigur c-o să mă îmbarc
p'un pescador şi n-o să te mai văd ani întregi
am visat că ţi-am dat o umbrelă cu un soare minuscul sub
să te încălzească prin Anglia aia verde şi întunecată
Ce face cea mai îndrăzneaţă fată din lume?
eu l-am luat pe Jacky şi-am plecat la plimbare
eram dispuşi amândoi să mergem până în Rusia
am văzut un boschetar stând pe o treaptă
în faţa unei clădiri cu un troller albastru întredeschis
aproape de mânerul ridicat gata de plecare
trona o păpuşă goală
fără păr şi fără o mână
ei bine drăguţo când am văzut-o am ştiut că eu sunt păpuşa aia
i-am dat apă la arteziana din piaţă i-am udat labele
şi-am plecat spre KF un bar unde poţi să-ţi iei şi câinele cu tine
n-am stat mult nici aici pe masă era un pliant:
„TURNUL RELICVELOR. ALTARUL INIMII, 24-26 iunie, Arad.
O preţioasă colecţie a relicvelor sacre ale lui Buddha
şi ale altor maeştrii buddhişti face acum înconjorul lumii.
Turul oferă o rară oportunitate de a vedea aceste relicve
care au fost găsite în cenuşa rezultată în urma incendierii
maeştrilor buddhişti, fiind esenţa realizărilor lor spirituale.”
când nu te mai poţi bucura de lucrurile mărunte eşti terminat
am plătit şi-am ieşit în stradă
la semafor, în spatele meu, am auzit un copil:
mami, de ce câinele ăsta are picioarele aşa scurte?
N-am auzit răspunsul pentru că s-a făcut verde
şi-am plecat în viteză, cuprinşi de panică.
uneori noaptea mă găseşti pe malul mureşului
întins pe nisipul fierbite pierdut printre boscheţi
acum îmi dau seama că în viaţa asta a mea
numai copacii şi câinii nu m-au dezamăgit
mă cred norocos şi zâmbesc când numai cu câteva
minute în urmă mi-a sărit o aşchie în pleoapa stângă
am fost atât de aproape să ajung pentru tine 1 pirat de apă dulce
când lucrurile mărunte nu-ţi mai spun nimic eşti mort
alteori stau minute în şir pe bordură
cu gândul la hamsterul meu care aleargă în gol
şi mă gândesc la tine şi-ţi spun
să nu plângi niciodată când hamsterul tău aleargă în gol
acum caută un loc şi te adăposteşte undeva
e rupere de nori
după ce se opreşte şi ies stelele
mergi spre casă pe jos prin aerul răcoros al verii
în timp ce te dezbraci o să uiţi tot filmul ăsta
te vei întinde şi vei adormi
dimineaţa soarele o să-ţi bată în geamuri
tu o să deschizi fereastra o să zâmbeşti mai inocent ca niciodată
ca şi cum pe lumea asta n-a existat niciodată vreun hamster.
trei ani mai târziu
.taci şi ascultă-mă
sunt un personaj dintr-un roman religios
care călătoreşte clandestin în vagoane de marfă
într-un abc mi-am plasat telefonul în frigider
actele le-am aruncat într-un spital pe geamul deschis
unde fuma un tip cu ochelari groşi
nu vorbesc cu nimeni nu mi-a făcut poze
n-am familie nimic care să-mi întoarcă mutra în spate
simt când cineva mă bârfeşte la trecere
îmi place să fac pe detectivul pe bordură îmi place
să mângîi câinii pe cap îmi place
să zâmbesc când îţi răscolesc dulapul
sunt în baie şi am senzaţia că plasez bombe prin subsoluri
când sunt în gelaterie închis într-o bilă transparentă
înconjurat de asistente am senzaţia că sunt comestibil
am văzut cândva o fetiţă care avea unghiile pictate
cu portretele prietenilor ei imaginari
fratele ei ţinea în mână un evantai cu care alunga
musculiţele şi insectele care încercau să se pună pe unghiile ei
dacă îmi spui de ce musculiţele făceau asta
te iau cu mine în insule
pot să-ţi povestesc totul
pentru că ştiu că în curând vei pleca
ştiu cum va fi nu-mi spune nimic
sunt în iad sub un munte de varză
nu mă deranja
câinele meu nu te mai recunoaşte.
24 ian. 2012
Nocturno de Brooklyn Bridge (din Poeta en Nueva York)
Nocturno de Brooklyn Bridge
No duerme nadie por el cielo. Nadie, nadie.
No duerme nadie.
Las criaturas de la luna huelen y rondan sus cabańas.
Vendrán las iguanas vivas a morder a los hombres que no sueńan
y el que huye con el corazón roto encontrará por las esquinas
al increíble cocodrilo quieto bajo la tierna protesta de los astros.
No duerme nadie por el mundo. Nadie, nadie.
No duerme nadie.
Hay un muerto en el cementerio más lejano
que se queja tres ańos
porque tiene un paisaje seco en la rodilla;
y el nińo que enterraron esta mańana lloraba tanto
que hubo necesidad de llamar a los perros para que callase.
No es sueńo la vida. ĄAlerta! ĄAlerta! ĄAlerta!
Nos caemos por las escaleras para comer la tierra húmeda
o subimos al filo de la nieve con el coro de las dalias muertas.
Pero no hay olvido, ni sueńo:
carne viva. Los besos atan las bocas
en una marańa de venas recientes
y al que le duele su dolor le dolerá sin descanso
y al que teme la muerte la llevará sobre sus hombros.
Un día
los caballos vivirán en las tabernas
y las hormigas furiosas
atacarán los cielos amarillos que se refugian en los ojos de las vacas.
Otro día
veremos la resurrección de las mariposas disecadas
y aún andando por un paisaje de esponjas grises y barcos mudos
veremos brillar nuestro anillo y manar rosas de nuestra lengua.
ĄAlerta! ĄAlerta! ĄAlerta!
A los que guardan todavía huellas de zarpa y aguacero,
a aquel muchacho que llora porque no sabe la invención del puente
o a aquel muerto que ya no tiene más que la cabeza y un zapato,
hay que llevarlos al muro donde iguanas y sierpes esperan,
donde espera la dentadura del oso,
donde espera la mano momificada del nińo
y la piel del camello se eriza con un violento escalofrío azul.
No duerme nadie por el cielo. Nadie, nadie.
No duerme nadie.
Pero si alguien cierra los ojos,
Ąazotadlo, hijos míos, azotadlo!
Haya un panorama de ojos abiertos
y amargas llagas encendidas.
No duerme nadie por el mundo. Nadie, nadie.
Ya lo he dicho.
No duerme nadie.
Pero si alguien tiene por la noche exceso de musgo en las sienes,
abrid los escotillones para que vea bajo la luna
las copas falsas, el veneno y la calavera de los teatros.
23 ian. 2012
Trei poeme de peste trei mii de ani vechime
20 ian. 2012
American Renegades #02: Marc Olmsted
Un poem din Bones:
One week after
Ginsberg’s death
get up with
the alarm to
say a special
prayer exactly
at the time
he died 2:39 AM
-tradition says
he’ll wake every
7 days
(for 49 days)
at the same time
and realize
he’s dead
instead of dream-like
confusion-
at this moment
he can be
told quite
directly how
to liberate
his mind into
clear empty
space
-burning
candles in the
shrine room
reading in
the dim
flickering glow
-he’ll be
fine, is fine
all these
prayers-
my way of
grieving
19 ian. 2012
Atitudinea poetului față de revoluție: Norzeatic vs. Sylvia Plath
Sylvia Plath scria în jurnalul ei cum, într-o zi înăbușitoare de august - o zi umedă, în care ploua -, s-a simțit tentată să scrie un poem, dar și-a amintit ce era scris într-un bilețel primit cândva de la editorul unei reviste: După o ploaie torenţială, poeme intitulate PLOAIA se revarsă de prin toată ţara. (trad. Jurnalului, în pregătire, Diana Geacăr)
În zilele astea agitate, cine știe, poate că poeme intitulate REVOLUȚIA sau PROTEST se revarsă de prin toată țara. Poate poeți minori sau poate poeții din provincie scriu sau au scris deja un text despre toate lucrurile care s-au întâmplat sau se întâmplă în piețe. De ce țin să fac distincția asta? Pentru că am văzut atitudinea unor scriitori mai puțin provinciali, poeți, să spunem, aflați cumva în centrul atenției, care păreau mai degrabă a se ține departe de toată treaba cu protestul. Nu e nicio umbră de judecată aici, nu vreau să fiu înțeles greșit; fac o simplă analogie. Poate că erau la curent cu ce spunea Sylvia Plath sau, dacă nu, intuitiv, știu că o astfel de pornire ar fi tipică unui începător, unui tânăr poet, unui wannabe.
Am văzut ieri un filmuleț în care un poet român, destul de criticat și, am impresia, marginalizat în ultima perioadă, pe bună dreptate sau nu, fusese băgat într-o dubă de poliție. Aici nu mai pot împărți lucrurile în corect/greșit. Pot spune doar că m-a întristat atitudinea comentatorilor, disprețul sau acea doză de satisfacție pe care am simțit-o în retorica lor. Mi s-a părut vulgar, așa, a la Mitică.
Nu militez acum pentru ceva anume. Nu sunt pro-băsist, nici anti-Guvern. Nu m-am dus în Piața Constituției sau la Cotroceni, nu am protestat pe Facebook sau pe blog, nu am vorbit despre asta, nici măcar în treacăt. Am văzut și am citit știrile, am văzut live, cu ochii mei, trecând la pas pe lângă manifestanți și jandarmi, m-am indignat stupid, m-am entuziasmat, dar cel mai mult m-am gândit la un lucru fără îndoială neimportant în economia faptelor: ce fac artiștii în momente ca astea? care este poziția lor? sunt îndreptățiți să scrie, să cânte, să facă ceva pornind de la asta sau e doar un moft egoist?
Am văzut oameni foarte împăcați cu ei înșiși, oameni care, cu toată bună-credința, n-ar putea să ia parte la revoluția asta, fake sau nu, și am văzut oameni care așteptau, care tânjeau după un strigăt de luptă sau oameni oameni care, fără nicio pată, au vrut cu tot dinadinsul să încurajeze mulțimea, cocalară sau nu, agitatoare, naivă sau conștientă de limitele acțiunilor ei, dar totuși dornică să-și manifeste dezaprobarea față de anumite măsuri luate de Guvern ș.a.m.d. și, în fiecare caz, m-am bucurat să găsesc o poziție validă.
În acest sens, am dat întâmplător peste un clip înregistrat și uploadat chiar mai devreme de Norzeatic, poet, textier, cântăreț, în fine, unul dintre cei mai buni și mai proaspeți artiști din România - și asta de mai bine de 10 ani -, care, jucându-se, puțin amar, dar incredibil de limpede, a scris acest Manifest, una din cele mai sănătoase dovezi că probleme există, atât de optică, lovind nedirecționat în spameri agitați sau trolleri caterincoși, cât și propriu-zise, îndemnând oamenii să se manifeste dacă au tăria și credința că pot schimba ceva, dacă simt că există o soluție viabilă:
Nu tre să fiu pro
nici anti
la șto
că ăsta-i război
nu e șah
nu e go
Nu-i tango
cînd piesele cad
nu e lego
Nici tetris
Cînd gloanțele vin
nu-s trucaje de matrix
*
(Odată ajunși singuri
nu ne putem minți
Nu-i fir de praf pe oglindă
e revoluția minții)
18 ian. 2012
2000+ Andrei Dósa, proaspăt Eminescu
S-a născut în 1985, în Brașov.
A publicat:
- Când va veni ceea ce este desăvârșit (Tracus Arte, 2011)
Traduce în și din maghiară, cu condiția să fie poezie. Excepție - O. Nimigean :)
Pe 15 ianuarie 2012 i-a fost acordat Premiul Mihai Eminescu (Opera Prima).
decalogul mass-media
fără bebeluși morți pe fundal nu ar reuși
să trezească dorința
imaginea lor se suprapune peste
noua imagine a paternității
take a breath for the Father/ learn to love, lessons repeating
și trebuie să fie o continuă bătaie de joc
femeile să aibă guri deschise în O gene lungi pielea perfectă
să reflecte inocența speciei
fără distrugeri și foc nu am reuși să uităm tot ce am făcut
să fie povești simple liniare fără bucle temporale
mintea noastră să opereze doar cu timpul viitor
cel care privește prezentul și trecutul tinde să se trezească
poate deveni periculos
personajele trebuie s-o ducă bine
să fie perfecte într-un sens sau altul
autistul să fie autist
criminalul criminal
revoltatul revoltat până la capăt
pentru că noi niciodată nu vom putea fi sută la sută
cineva
și dorința se declanșează mereu cu replicile
acestor personaje
this is your baptism/ and you can’t forgive them
dorința – ca o piramidă din piese lego
dorința – ca vârful roșu al rachetelor
dorința – ca un turn de răcire din chirpici
Bibliografie:
17 ian. 2012
Revoluția nu va fi postată!
Orele 22.00
Câteva sute de oameni adunați la Universitate și peste drum, la TNB. Jandarmi peste tot, în spate la Arhitectură mai ales. Sunt pașnici și unii, și alții. Mă învârt pe acolo și nu se întâmplă nimic. Decât o fată care încerca să-i convingă pe câțiva jandarmi ceva. Ce? Bănuim că voia și ea să devină jandarm.
Orele 22.30
Incredibil, Fornetti-ul de la Universitate e deschis și face o grămadă de vânzare. Se preferă sărățelele. Revoluționarii se pregătesc pentru o noapte lungă? Câțiva jandarmi stau și ei cuminți la coadă. Înaintează încet-încet.
Orele 22.35
Incredibil! Vânzătoarele de la Fornetti nu vor să servească jandarmii cu sărățele! Își închid taraba. Privesc stupefiat.
Orele 22.45
Apar studenții.
Toată lumea îi aplaudă. Sunt vreo 300. Scandează pro-non-violență, ceea ce e bine, jandarmii se mobilizaseră deja. Suntem practic încercuiți de studenții care vin dinspre Arhitectură și jandarmii care vin de la fântână. Ce-o să se întâmple? Nimic. Se pare că jandarmilor le e frică.
Orele 22.55
O mașină înaintează de nebună prin mulțime. Unde vrea să se ducă? Oricum nu are unde.
Orele 22.58
Magazinul de la Universitate a făcut o vânzareee! A vândut întruna! Se pare totuși că vânzătoarea a tras în țeapă un revoluționar cu 10 lei... ne amintim cu toții că vânzătoarea respectivă ne-a tras și pe noi, de nenumărate ori, în țeapă de-a lungul facultății...
Orele 23.15
Mergem la o bere pe Lipscani. O liniște mormântală. Jandarmi peste tot, pe toate străduțele. Barmanii spun că au primit ordin să nu mai servească după ora 22.00. Ne retragem la Springtime. Acolo se pare că e toată lumea.
Orele 23.30
Nu mai e nimeni la Universitate. Decât victimele.
Mergem acasă. E și azi o zi!
13 ian. 2012
Eu care n-am dresat mai mult de un poem
12 ian. 2012
American Renegades #01: John Giorno
On a day when
you’re walking
down the street
and you see
a hearse
with a coffin,
followed by
a flower car
and limos,
you know the day
is auspicious,
your plans are going to be
successful;
but on a day when
you see a bride and a groom
and wedding party,
watch out,
be careful,
it might be a bad sign.
Just say no
to family values,
and don’t quit
your day job.
Drugs
are sacred
substances,
and some drugs
are very sacred substances,
please praise them
for somewhat liberating
the mind.
Tobacco
is sacred substance
to some,
and even though you’ve
stopped smoking,
show a little respect.
Alcohol
is totally great,
let us celebrate
the glorious qualities
of booze,
and I had
a good time
being with you.
Just
do it,
just don’t
not do it,
just do it.
Christian
fundamentalist,
and fundamentalist
in general,
are viruses,
and they’re killing us,
multiplying
and mutating,
and they’re destroying us,
now, you know,
you got to give
strong medicine
to combat
a virus.
Who’s buying?
good acid,
I’m flying,
slipping
and sliding,
slurping
and slamming,
I’m sinking,
dipping
and dripping,
and squirting
inside you;
never
fast forward
a come shot;
milk, milk,
lemonade,
round the corner
where the chocolate’s made;
I love to see
your face
when you’re suffering.
Do it
with anybody
you want,
whatever
you want,
for as long as you want,
any place,
any place,
when it’s possible,
and try to be
safe;
in a situation where
you must completely
abandon yourself
beyond all concepts.
Twat throat
and cigarette dew
that floor
would ruin
a sponge mop,
she’s the queen
o great bliss;
light
in your heart,
flowing up
a crystal channel
into your eyes
and out
hooking
the world
with compassion.
Just
say
no
to family
values.
We don’t have to say No
to family values,
cause we never
think about them;
just
do it,
just make
love and compassion.