Cu Irina și
Emilian la metrou, deja așteptăm de vreo zece minute, plictiseala
și iritarea se instalează confortabil, nimeni nu vorbește, se aude
doar vioara unui cântăreț ambulant. În cele din urmă apare și
trenul, lent, mulțimea se îmbulzește spre uși, Emilian zice că
parcă e finalul unui film, când intră credits-urile, și
deodată chiar așa ne simțim, deși avem aceleași elemente de mai
devreme totul pare că s-a redistribuit, vioara e coloana sonoră,
trenul lent capătă altă semnificație, simbolizează ceva pentru
protagonistul filmului, mulțimea îmbulzindu-se spre uși, viața
reluându-și traseul, simțim un fade out pe măsură ce
intrăm în tren.
26 apr. 2014
20 apr. 2014
Aici e viaţa
Românul s-a născut la provincie, acolo unde se întoarce de
sărbători cu şi în ciuda căilor ferate române, acolo unde îl aşteaptă mereu aceeaşi
viaţă de care a fugit ca de dracul cu prima ocazie, de care şi-a dat seama că
oricum nu poate să fugă şi-acum o-mbrăţişează resemnat, pe care şi-a dat seama
că a imitat-o de fapt în mod inconştient tot timpul ăsta, în mod reflex sau antireflex,
căci ce e tot efortul nostru interpretativ prin care ne facem că ne maturizăm dacă
nu doar o poveste pe care ne-o spunem noaptea ca să adormim liniştiţi, dar la
care nu visăm cu adevărat niciodată pentru că avem cu totul alte dorinţe, pe
care n-o atingem niciodată pentru că ne despart nu doar vreo doi, trei de ani de vârsta
la care ne imaginăm că ne-au făcut părinţii noştri (încercaţi să vă amintiţi vârsta
părinţilor voştri şi-o să vedeţi că n-au aşa ceva, sunt doar mereu bătrâni sau mereu
în plin proces de îmbătrânire), dar şi vreo doi, trei ani lumină de felul în
care trăiau părinţii noştri, de felul în care au tot trăit de atunci când fără prea
mari procese de conştiinţă au făcut saltul ăla în gol, şi după aia s-au
întrebat oare de la ce înălţime şi de câte ori am sărit?
17 apr. 2014
Abia aștept să-mbătrânim
toată ziua am avut impresia că tre' să vină poștașul cu pensia |
Râdem și glumim pe tema asta, dar adevărul e că mai avem
o grămadă până să-mbătrânim. Sigur, ne-am uitat cu toții la videoclipul ăla în
care copiii nu știu să folosească un walkman, se uită la el ca la un dispozitiv
antic, în timp ce nouă ne-au luminat copilăria.
Sigur, am terminat de ceva timp facultatea și acum suntem pe cont propriu, prieteniile
sunt mai greu de legat și mai important de întreținut. Înainte ne despărțeam de
prieten/prietenă din cele mai stupide motive, acum orice despărțire e un lucru
aproape existențial, îți schimbă toate perspectivele. Sigur, avem altele pe
cap, probleme de oameni care fără voia lor sunt mari. Dar dacă stăm bine să ne
gândim, nu copilăria este cea mai frumoasă perioadă, pe care într-adevăr toată
lumea o laudă și mai apoi o caută, paradisul pierdut. Ar trebui să fim extrem
de mulțumiți nu numai de faptul că nu mai suntem copii, dar că, încet-încet, nu
mai suntem nici tineri.
16 apr. 2014
Trei pierdute
Stând la fereastră,
Scriindu-mi gândurile-n iarbă, am văzut
un zeu (credeam, dar erai tu) intrând pe poartă.
Sângele mi-a ieșit din vene și s-a-ntors,
de parcă l-aș fi împins afară și retras
7 apr. 2014
Cele mai tari cafele
Niciodată nu mi-a plăcut să mă trezesc dimineața, spre ghinionul
maică-mii, care trebuia să tragă de mine din cinci în cinci minute în zilele cu
școală. Motivul pentru care în cele din urmă mă trezeam era cafeaua care știam
că mă așteaptă, aburind, în bucătărie. În diminețile de iarnă țineam cana cu
ambele mâini și beam cafeaua în fața sobei, aruncând din când în când câte un
lemn pe foc.
Într-o dimineață dintr-asta mi-am dat seama cât de mult
îmi place lichidul ăla negru, care te trezește și te îmbrățișează cu căldura
lui, îl simți infiltrându-se prin tot corpul și resetându-te cu blândețe. Dacă
m-aș gândi însă la cele mai anticlișeice imagini posibile, care n-ar apărea în
nicio reclamă la cafea, m-aș gândi la astea cinci cafele care mi-au stricat, la
timpul lor, ziua:
2 apr. 2014
Epigrame erotice de la greci citire
Iubirea de femei mă lasă rece,-n
schimb
Pentru bărbați ard ca un foc turbat
Cum fustele sunt sexul slab, m-aprind,
Mai cald, mai tare şi mai viu pentru
bărbat. (Anonim)
Am descoperit din întâmplare, odată
cu Atenor
Că dosul este echivalentul metric al
banilor. (Straton)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)