Dezacordul ca acord

Era comunicării corecte

Trăim în era comunicării și ne e frică să comunicăm. Cea mai mică eroare gramaticală poate și va fi folosită împotriva ta de grammar nazis. Înainte să zici ceva, trebuie să te uiți cu atenție în jurul tău: oricine ar putea fi un grammar nazi, mai ales persoanele în care ai cea mai mare încredere. Grammar nazis se hrănesc cu greșelile tale de exprimare și mai ales de ortografie. Ei cred că sunt cu atât mai inteligenți cu cât vorbesc mai corect. De parcă faptul că urmezi întocmai niște reguli te-ar face mai inteligent, nu mai obedient.

Nu este absurd să te chinui mereu să vorbești după normă într-o limbă care are mai multe excepții de la regulă decât reguli? De aici și vorba: „regula care confirmă excepția”. Nu este absurd să etichetezi oamenii ca fiind înapoiați mental doar pentru că folosesc un dezacord care este, de fapt, doar o altă formă de acord? Mai ales când există limbi care nici măcar nu cer un acord redundant atâta timp cât propoziția face sens.

Utopia lingvistică

Grammar nazis acaparează tot. Niciun spațiu de comunicare nu este ferit. Totul este împins până la absurd, până la a corecta cele mai colocviale înjurături. Pentru că trebuie să arătăm respect față de regulile gramaticale atunci când înjurăm de mamă.

Dar dacă v-aș spune că există, undeva, un univers paralel care găzduiește o utopie lingvistică, unde nicio mamă nu are cratimă, unde oamenii merg în Vama Veche cu mașina lui Cătălina când își iau concediu de la servici? Unde grammar nazis au pierdut războiul și acum plătesc rușinați daunele morale pe care le-au provocat inocenților vorbitori de orice limbă? Dacă v-aș spune că acest univers paralel ar putea fi chiar acesta?

Anti grammar nazi

Tot ce trebuie să facem ca să creăm utopia lingvistică este să lăsăm oamenii să vorbească așa cum pot ei să vorbească, atâta timp cât mesajul se înțelege, și mai ales dacă se înțelege fără dificultate. El vorbește, ei vorbește. Important e cât și cum gândim, nu cât și cum respectăm norma.

Și pentru acest ideal este nevoie de un nou tip de gândire, de un nou arhetip. E nevoie de grammar jews. Și tu poți deveni un grammar jew. Tot ce trebuie să faci este să nu corectezi pe nimeni. Să renunți la plăcerea și superioritatea pe care ți-o dă fiecare corectură lingvistică pe care-o faci aiurea, mai ales pe net, în comentariile de pe youtube. Numai așa vom învinge. Pentru că avem dreptul să comunicăm. Trebuie doar să ni-l revendicăm.

Grammar jews din toată lumea, unițivă!