Termini o
facultate și intri ușor-ușor într-o fază din ce în ce mai
tălâmbă a vieții. Nu mai ai nicio scuză să nu muncești și nu
știi câți ani o să mai poți s-o arzi așa, fără o rată babană
la bancă și-un copil agățat de gât. Glumele studențești ți se
par ușor ridicole, cum ți se păreau în facultate alea de liceu;
preferi o comedie proastă făcută-n sudiourile americane și un
braț de popcorn în confortul apartamentului tău închiriat decât
să-ți târâi picioarele până-n nu știu ce ceainărie, doar ca
să porți conversații încâlcite cu foști colegi de facultate de
care te leagă din ce în ce mai puține lucruri.
Nicio
activitate care necesită efort nu e recreativă și te sâcâie. Nu
datorezi nimic nimănui și speri doar să nu-ți datoreze altcineva
ceva. Altfel, noile cunoștințe pe care le-ai făcut pe la diversele
locuri de muncă n-au nicio treabă cu facultatea pe care-ai
terminat-o, de-aici și ușurința cu care vă înțelegeți, cu
toate că nici asta nu-ți place, e ca și cum ai termina un joc
video în câteva ore, dar folosind cheaturi.
Oricum ai
lua-o, la un moment dat te întâlnești pe stradă cu cineva care te
cunoaște, te știe de pe vremea aia. După scurtul schimb
de replici prin care vă mirosiți reciproc, apare inevitabila
întrebare: „Și, ce-ai mai citit în ultimul timp?”, la care,
din reflex, vrei s-o bagi pe-aia cu „N-am mai avut timp”, dar e o
scuză atât de slabă încât mai bine i-ai spune direct că ți-a
mâncat câinele cartea.
Da, și profii
din liceu și ăia din facultate aveau dreptate când spuneau că să
citești acum, că după aia n-o să-ți mai ardă. Și totuși,
niciun profesor nu te-a pregătit pentru momentul ăsta delicat în
care trebuie să formulezi un răspuns cât de cât articulat prin
care să nu te faci chiar de căcat în fața persoanei cu care-ai
dat întâmplător nas în nas pe stradă, întorcându-te extenuat
din Mega Image după 15 minute petrecute în fața raftului încercând
să-ți dai seama care e diferența dintre sucul de roșii, pasta de
roșii și bulion. Există totuși soluții la îndemână prin care
poți să ieși curat din subtila asta confruntare psihologică,
lucruri pe care le poți spune fără teama de-a nu păstra
aparențele.
1. Nu, am
fost la proteste
O soluție
elegantă prin care profiți de situația creată cât încă mai
poți. Asta e, te trezești dimineață, te duci la muncă și
de-acolo direct la protest. „Ce să-i faci fată, nu vezi că nu se
mai poate cu ăștia? Își fac de cap cu legile lor cu tot...” Da,
admiți că n-ai mai citit, dar pentru o cauză nobilă. Ți-ai făcut
datoria și ai schimbat și subiectul într-un mod destul de subtil
cât să nu se prindă nimeni.
2. Am văzut
filmul
Practic erai pe punctul să citești o carte, chiar îți făscusei timp liber special pentru asta, când, printr-o pură coincidență, ai văzut filmul! Cu părere de rău, ai renunțat la carte și ai lăsat-o pe altădată. Acum, normal, o să ți se spună că întotdeauna cartea e mai bună ca filmul, dar ai și-aici o scăpare, poți să dai contraexemplul perfect - „Fight Club”.
3. Nu-mi
place, de-aia
Deci practic
nu e că ți-e lene, că nu mai ai răbdare să treci prin 50 de
pagini stufoase ca să ajungi (poate) la un posibil fir epic și-o
pagină de acțiune amărâtă. Nu, pur și simplu nu-ți mai place
așa mult literatura. Nici nu e vina ta, e ca pe vremuri când se
întrerupea semnalul la cablu și după ce verificai pe după toate
colțurile televizorului oftai resemnat, „E de la ei...”
4. Scuze,
nu prea aud cu urechea asta, ce-ai zis?
Nu pare o
scuză în sine, dar pe lângă faptul că poți câștiga timp cu
replica asta, o mai poți folosi și ca să schimbi subiectul. După
ce ți se repetă întrebarea, răspunde pur și simplu, „Aaa! Da, gătim în fiecare zi!”
5. Nu
mi-a picat netu'!
Da, mi-ar fi
făcut foarte mare plăcere să mai citesc ceva, chiar am un sertar
întreg de recomandări acasă, dar ce să fac dacă nu mi-a picat
deloc netul? La un moment dat nici nu l-am mai plătit, dar tot
degeaba. Sper ca măcar viteza la download să mai scadă, altfel
n-am nicio șansă. Dacă ai grijă să spui scuza asta ca lumea, ar trebui să obții efectul din gif-ul de mai sus.
prima parte mergea mai bine la pers intaia decat a doua, nu de alta dar am trecut acum 10 ani prin situtia respectiva si nu ma mai identific asa bine. sa vezi cum e peste zece ani, te obisnuiesi sa fii un loser care nu face nimic nici macar nu mai citeste.
RăspundețiȘtergere