29 mai 2013

Scrisoare deschisă bunului meu prieten


Grozăvia!

Dragă Florin,


Iată, îți scriu aceste rânduri folosind o peniță pe care o înmoi într-o minusculă călimară la fiecare cinci, șase cuvinte. Îți recomand și ție acest exercițiu, ca să vezi ce scrâșnet teribil pot scoate cuvintele (vezi Anexa I), deși am impresia că tu, în calitatea ta imuabilă de poet, știi deja asta. Ce vreau să spun este că dacă nici măcar tu nu știi asta, atunci înseamnă că viitorul nostru, ca specie inteligentă, este total compromis.


Scriu aceste cuvinte folosind penița deoarece Cristina a luat laptopul la școală. Ea studiază chestii despre calculatoare. Tu de ce nu studiezi chestii despre calculatoare? Când o să se întoarcă voi transcrie toate aceste rânduri pe calculator, pentru că am un scris execrabil, doar o idee mai citeț decât majoritatea poeziilor tale.

Te rog să nu te superi pe mine că îți spun acestea (folosesc în mod intenționat forma literară a pronumelor, pentru că știu că ție îți plac în mod deosebit aceste forme, pe care le folosești chiar și în discuțiile colocviale, pentru că te fac să pari mai educat. Așa sunt formele, pline de speranțe, dar să știi că mie personal nu mi-ai părut niciodată mai educat). Oricum, ceea ce voiam să-ți spun este că, după cum începusem să-ți spun deja pe facebook (vezi Anexa II), nu-mi plac deloc poeziile tale. O spun, contrar voinței mele, fără nicio subtilitate, ca să fiu sigur că înțelegi despre ce e vorba: nu-mi plac absolut deloc poeziile tale!


Dar, dincolo de poeziile tale, care nu interesează de fapt pe nimeni (pentru că sunt o simplă înșiruire de cuvinte care ar putea la fel de bine să aparțină unor maimuțe a căror disperate eforturi de a-l rescrie pe Shakespeare au dat foarte grav greș. Poeziile tale, și le spun „poezii” ca să știi la ce mă refer, sunt atât de plictisitoare încât citindu-le, am avut pentru prima oară impresia că fetele Gilmore merită o șansă. Ești total pe dinafara oricărei discuții literare contemporane, obsedat doar de micile tale pasiuni, erotismul care nu-ți iese neam, absurdul care e doar o scuză sub care ascunzi debordanta lipsă a talentului și misticismul de cartier, pe care-l strecori la tot pasul ca să te scoți, să pară că poeziilor tale - repet, le spun „poezii” ca să știi la ce mă refer - nu le lipsește substanța), mai voiam să-ți spun că mi se pare ciudat faptul că nu înțelegi deloc literatura, în general. Și e ciudat pentru că soră-mea, care lucrează, după cum știi deja, la bibliotecă, îmi spune că te vede în fiecare zi acolo. Ce cauți acolo, Buzdugane? Iluzia inteligenței ai găsit-o deja.



Și e păcat pentru că ești băiat frumos și sănătos. Ți-ai putea găsi chiar și-n Galați un loc de muncă. Of, am înmuiat pana în cerneală înainte să mă gândesc ce vreau să îți mai spun, acum scriu doar ca să nu se usuce degeaba. Dragă Florin, îmi dau perfect seama că să-ți scriu despre de ce și cum nu sunt poeziile tale bune e în zadar. Tot ce pot să te rog este să nu mai scrii niciodată, nici poezie, nici proză, și te rog în calitate de prieten acest lucru, fă aceasta pentru mine!


Am totuși câteva sfaturi. Vestea proastă e că toate încep cu „să nu”: să nu-i crezi pe cei care-ți spun că ai talent – nu ai deloc. Să nu te iei după cei care îți găsesc o scuză în faptul că ești tânăr. Nu, la cum scrii se poate spune că ești din ce în ce mai tânăr. Să nu crezi că doar pentru că un juriu literar te premiază înseamnă că scrii bine. Premiile le justifică activitatea și statusul cultural/social, nu invers. Să nu crezi că doar pentru că sunt membrii unui juriu, asta înseamnă nu sunt proști by default. Și, nu în ultimul rând: să nu mai scrii niciodată mai mult de trei cuvinte. 

Știu că nu este frumos, mai ales când e vorba despre un debutant, să fii categoric și negativ, dar în cazul tău sunt 100% convins că cel mai bun lucru, pentru cariera ta literară și viața ta personală, ar fi să nu mai scrii niciodată literatură. Ți-o spun, repet, în calitate de foarte bun prieten. Sper să te fi convins sau măcar să-ți mai fi tăiat elanul și abia aștept să ne revedem, curând, la București sau Galați,

al tău,
Adrian Haidu

Anexa  I - Scrâșnetul cuvintelor



Anexa II - Conversația de pe facebook



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu