Voioşia autorului

Cum am ajuns la Galaţi, fireşte, am deschis volumul memorial Nichita Stănescu. Nu mică mi-a fost surprinderea să găsesc următoarea consemnare:

„5 iulie. Vraţa. Autobuz. Scriem împreună (Nichita şi cu mine) un text despre Ştefan Agopian.

...Textul, foarte scurt, a fost scris într-adevăr. Ideea (trăsnită) de a-l face în colaborare, nu mai ştiu a cui a fost. Ajuns acasă, am transcris cele vreo zece fraze şi i le-am trimis lui Nichita Stănescu. Când ne-am văzut, mi-a spus că nu le-a primit. Iar eu nu păstrasem originalul.

Dar câte ceva îmi amintesc. Îmi amintesc că el stătea pe banca din faţa mea, mă asculta vorbindu-i despre extraordinarul erou al romanului istoric Tache de catifea, despre umorul răsfăţat al lui Tache şi al tovarăşului său de drum, despre cum, îndreptându-se ei spre locul în care speră că-i vor găsi pe pandurii răsculaţi ai lui Tudor Vladimirescu, ca să li se alăture...

- Stai, mă, de ce te-ai apucat să-mi povesteşti? Doar nu-ţi închipui că n-am citit cartea iubitului de Agop. Mai bine notează ce-ai spus şi să vedem cum sună.

Iar eu scriam câte ceva şi urmam cu povestirea: cum cei doi se opresc în cele din urmă la un han şi se pun pe băut şi pe mâncat, şi cum timpul trece, iar ei petrec negrăbiţi de nimic, zile şi nopţi, convinşi că nu se poate să nu ajungă ei şi la Tudor, cum altfel, ce contează că stau locului şi chefuiesc...

Despre asta a scris şi Paul Georgescu. Şi ce articol! Proză curată. Tu notează acolo: Tache e un fulg de zăpadă pus la prăjit în tigaie.

Iar eu notam şi continuam să-i povestesc un roman ce nu se poate povesti, şi-i spuneam ce mi-a plăcut mie mai mult şi mai mult în cartea aceea minunată: voioşia autorului. Ştefan Agopian scrie de parcă ar visa. Dar nu e un vis urât, dimpotrivă. Scrie de parcă ar visa un vis vesel şi din când în când ar râde în somn.

- Pune şi asta pe hârtie. Tobit, noul lui roman, e şi mai bun. Mi l-a citit. Despre Tache să scrii neapărat că e un fulg de zăpadă pus la prăjit în tigaie. Ai scris? Spune cinstit: ai scris sau nu?

- Uite-te!

-Să mă uit. Da, bine... Acum mai pune tu două-trei rânduri despre cum era la han şi pe urmă scrie aşa: Ştefan Agopian e un mare pozator.Pe urmă, iar: Tache era un fulg de zăpadă.” (pag. 338)

Florin Mugur, „Dintr-un jurnal”, fragment apărut în albumul memorial „Nichita Stănescu”, editat de Viaţa Românească, Redactor şef Ioanichie Olteanu, Bucureşti, 1984

            Nu ştiu de ce m-a bucurat atât de mult acest fragment.