N-am venit din locul potrivit

Tagline: „Trebuie să accentuez încă o dată: nu sunt eu cel care am asemănat mărul cu sexualitatea, cu dorința sexuală a femeii, ci textul cărții Facerii.” (pag. 150)

Enis Batur, Mărul

Editura ART, Colecția Desenul din covor

Mărul se dădea, la Bookfest, gratis, cu condiția să mai fi cumpărat o carte de la Editura ART. Așa că nu am avut cine știe ce pretenții de la acest roman – genul de carte pe care o poți citi în RATB.   

Cărțulia se încadrează mai degrabă la categoria „eseu” decat „ficțiune” și în niciun caz nu pare să fie „roman”. Un eseu foarte subiectiv, o ușoară ekphrastică a cărui subiect e tabloul Originea lumii.  Pornind de aici, Enis Batur face un ocol istoric până dincolo de originile acestui tablou, ni-i prezintă pe Halil-bei și Gustave Courbet, amintește și de ceilalți posesori ai tabloului (Lacan fiind unul dintre ei, pretext pentru scurte observații psihanalitice), iar acolo unde informațiile nu sunt suficiente (adică mai peste tot), îi dă cu tupeu înainte folosindu-și imaginația și intuiția speculativă. De aici și subtitlul cărții – Tentativă de roman asupra tehnicilor împletirii. Discuția (total imaginară) dintre Halil-bei și Dostoievski (care se petrece, nici nu se putea altfel, în tren) este destul de interesantă, dar și restul ficționalizărilor istorice au culoare și creează atmosferă – întrețin misterul și adaugă un oarecare suspans interpretării la care se dedă autorul.   

Interpretarea propriu-zisă e ok. Ideile pe care le înșiră autorul sunt următoarele: 1. Originalitatea tabloului e dată de faptul că niciun nud dinaintea sa nu a mai prezentat, în centru, expus atât de natural, organul sexual feminin. Nudurile de obicei arată tot corpul. In cazul de față, chipul și mâinile femeii nici nu apar în „cadru”; 2. Tema e recurentă la Courbet (în carte sunt ilustrate alte tablouri care amintesc de ea), pentru care atât atelierul pictorului cât și peștera sunt similare acelei găuri negre de unde venim și pe unde plecăm, cum spuneau și Paraziții (Halil-bei se pare că avusese sifilis). Metaforă sau nu, cam așa stau lucrurile; 3. Organul sexual trimite la textul Facerii, iar de aici Enis Batur face ușor corelația între „măr” și „vagin” (pentru Courbet, zice el, tabloul ăsta era o natură moartă. Oricum, ideea asta e sugerată atât de pe față pe coperta 1 a cărții în ediția asta): „In ceea ce-l privește pe Courbet, mă gandesc că, în timp ce-și contempla naturile moarte cu mere, pe care le-a realizat în zilele de închisoare atât bolnav, cât și prizonier, între păcat și culpă, probabil că-și interoga propria existență” (pag. 152). Pentru Batur, Originea lumii este o rescriere de-metaforizantă a Facerii. 4. De aici, Batur face un comentariu asupra statutului creației (scrierii): „A scrie, spun, înseamnă îndreptarea către măr, ruperea sa din copac, de pe creangă și mai mult decât atât: a scrie înseamnă a mușca din măr”. Fascinant.    

Să nu vă înșelați însă, cărțulia asta n-ar da prea bine în bibliografie, poate cel mult ar fi de menționat într-o paranteză. Si, dincolo de limitele utilizării ei în scopuri cvasi-știintifice, din păcate acestui volum îi lipsește... cum să spun? Sclipirea aia de nebunie care s-o transforme într-un demers semi-autistic. Pentru că, oricum ai lua-o, se vede că Mărul este scrisă de un profesor universitar care are o obsesie, pe care și-a târât-o de-a lungul unui volum, a unui curs, și acum vrea s-o lase în urmă, adică în cartea de față. E o carte scrisă din pasiune, din mai multe direcții dictate de capriciile personale.

O lectură ok, de sfarșit de vară.