DOC – Lucrare de control
Facem Records, 2011
tagline: A dat totul pentru rap. Acum vrea bani.
Unii oameni nu știu când să se oprească. Și îmi pare rău că trebuie să o spun, dar cred că s-a ajuns în momentul în care putem să discutăm iar despre a fi și a nu fi comercial, un subiect care a fost foarte la modă în anii 90. Ne-a luat mult timp să ne dăm seama că există și oameni care sunt comerciali și totuși sunt buni. Da, există melodii/cântăreți comerciali (care au adică succes la public) dar cântă, în același timp, și bine, pentru că pur și simplu au talent, așa cum există și melodii/cântăreți comerciali care nu fac altceva decât să răspândească o formă goală, over and over again.
Știu că nu e ușor (pentru un om de inteligență medie) să îți dai seama exact unde se trasează linia, dar știu că o linie trebuie trasată. E bine să discutăm despre asta pentru că așa ne dăm seama dacă, într-adevăr, ar trebui sau nu să dăm bani artiștilor. Și eu zic că să cumpărăm albumul lui DOC (oricare dintre cele două) ar fi o greșeală. Așa cum aceste albume sunt o greșeală în sine, o formă goală și, mai mult decât atât, o formă retardă.
Am două motive să spun asta: albumele sunt proaste (nu aduc nimic nou, au versuri cretine, sună urât), și, poate mult mai important, promovează o atitudine de căcat. Încearcă de fapt să spele pe creier mai mult decât au încercat, într-o vreme, CTC să deschidă mințile oamenilor (unei anumite categorii de oameni), să spunem cu melodii precum Orice. Spun că încearcă să spele pe creier pentru că se agață de o idee greșită pe care chiar ei (CTC) au răspândit-o – ideea cum că trebuie să cumperi albumul. Într-o țară care nu își permite să aibă o industrie a artei, unde un album hip-hop costă 30 de lei (o carte cam la fel), ar fi culmea să nu vrei ca mai întâi să asculți albumul și să te gândești dacă merită, într-adevăr, dintre sutele de artiști, ca acesta să fie plătit. Nu este adevărat că un hip-hoper moare de foame dacă nu îi cumpără cineva albumul, așa cum nu e adevărat că un scriitor moare de foame dacă nu i se cumpără cartea (banii, în cazul ăsta, se duc în mare la editură). Ba chiar, în ambele cazuri, produsul final („opera de artă”) are de suferit în cazul în care autorul ei câștigă prea mult (adică mai mult decât strictul necesar, profit zero). Și dacă nu mă credeți, ascultați freestyle-urile pe care le făcea DOC la el acasă, cu un simplu calculator. Poate că nu era cea mai bună calitate la nivel de sound, dar versurile cu siguranță erau bune. Comparați-le cu jocurile de cuvinte pe care le face acum („Ăștia fac fețe-fețe ca portretiștii”, „Am tras din greu precum culturiștii”, „Mai scăpăm câte-un organ/ ca o asistentă medicală beată” - serios? Ca o asistentă medicală beată?). Sau faceți o comparație între refrenurile pe care le aveau (sau, mai corect spus, pe care nu le aveau) pe vremuri și astea de acum („Vara soarele vrea să mă frigă/ Arde frate, arde frate” - refren de melodie dance, care se continuă cu o constatare încă și mai stupidă: „E vară tati”, sau: „Noi o facem pentru voi/ Cântați refrenul pentru noi”, sau: „Mâinile sus, poliția rap!”). Găsim exemple dintr-astea pe tot albumul. Nu e piesă care să nu conțină câte o absurditate cretină. Bine, recunosc, nu am avut curajul să ascult chiar tot albumul, dar sunt convins că și a doua jumătate e cel puțin la fel de cretină.
DOC a ajuns la faza de super-ego și e jalnic. Bine, mulți artiști care la un moment dat au fost promițători sau dintre aceia care chiar au reușit să se mențină la fel de buni pe o perioadă lungă de timp, mulți dintre aceștia erau cunoscuți pentru lipsa lor totală de modestie. Isaac Asimov ar fi un exemplu. Diferența e că unii chiar au motive să nu fie modești.
Dar ce motiv ar putea avea DOC să nu fie modest?! Din moment ce aceste două albume pe care le-a scos (trei, dacă-l socotim și pe ăla cu Deliric) nu valorează nimic? Când ai teme precum falșii mc (cea mai recurentă temă din hip-hop, care deosebit de greu ar putea fi tratată într-un mod nou sau într-un mod pur și simplu ok – iar DOC nu face niciun efort, se mulțumește doar să spună „lucrurilor pe nume”, fără nicio urmă de bun-simț estetic), precum eu sunt cel mai bun, sau să ducem o viață bună (mă refer la melodia Vara asta, poate cea mai slabă de album, care se rezumă la „hai să facem un grătar, e vară, e cald, e bine”), și culminând cu marea temă vreau să fac bani din asta... ei, ce motive ai putea avea să nu fii modest? Doar pentru că la un moment dat ai făcut ceva bine? Atunci măcar să ai bunul simț să recunoști că nu mai poți, sau că nu mai vrei să mai faci ceva, nu știu, poate că ar fi trebuit sa reediteze vechile cd-uri. Sunt convins că ar fi fost oameni care le-ar fi cumpărat (din moment ce oricum nu prea au apărut pe piață, ci doar pe internet). Dar să scoți un album pe an doar ca metodă de marketing... nu știu, așa că las versurile să răspundă: „e poliția rap la ușă/ cioc-cioc”.
Mai vreau doar să semnalez apariția lui Coae pe album. Coae, acest Cleopatra Stratan al hip-hop-ului românesc: altă copilărie distrusă în numele showbizului. Cum să stigmatizezi un copil spunându-i Coae, și să-l mai și pui să cânte un refren retard ca să-ți alimenteze ego-ul? Cum de nu s-o fi sesizat protecția hip-hoperilor...?
Bonus:
Bonus:
Tare. Chiar asa, mai ales videoclipul - mi-a zburat tigara aprinsa din gura la una dintre reprizele de ras.
RăspundețiȘtergerevezi ca e un falus langa monitor
RăspundețiȘtergere@iulian: da, un videoclip incendiar
RăspundețiȘtergere@voroncas: da, e falusul benjamin
E revoltator si pe buna dreptate cand saltu de la iarba la cocaina iti distruge egoul.Fapt neimportant in speta, dar cand esti modelul unor adolescenti ai mare grija ce vorbesti , si daca ne ascundem in spatele la : "daca nu vrei sa asculti nu asculta" esti in slujba banului , recunoscand asta.
RăspundețiȘtergereMai zi baiete ca zici bine.
da, cam asa e.
RăspundețiȘtergereM-am intalnit cu DOC intr-un club si mi-a explicat ca "are coae o varsta" si nu mai merge "s-o ardem ca in 2000". Pacat. A ajuns si el unul din cei care "dezminte ca des minte"...
RăspundețiȘtergereEu cred ca sunt cateva teme de baza hiper-utilizate in HH in prezent:
- falsii MC (chestiune rezolvata de Rimaru in '97 in piesa AdevaMC)
- droguri (verde, cui, zapada, Gigi) - chiar trebuie sa dedicam albume intregi unei plante?
- de smecherie (manelistice) - deconstruite si ele la vremea lor de versul lui Deceneu (Tu cu cat urci mai sus/Eu cu atat te vad mai mic)
- statut social (femei/bani/masini) - pe terenul asta sunt mult mai slabi decat alde Guta sau Salam
- protest politic infantil (vezi "Genti de bani" si alte piese recente Doc cu obsesia "Boc"), unde sunt reiterate banalitati la nivel de discutie de carciuma. Aici Mafia si La Familia/Puya sunt regi.
- piese de chillout - Grasu XXL, Maximilian, Guess Who (care a inaugurat si genul lamentatiei rap) care infrang potentialul de protest al muzicii rap
- introspectii - meritul este al lui Cedry2k, Ombladon pe partea comerciala. Din pacate piata este suprasaturata aici.
- cele 4 elemente - le stim deja, mai avem nevoie de inca o piesa despre bravii grafferi?
- piese autoreferentiale, despre conditia rapperului (dupa Cantaretii de Rap de la RACLA si Reanimare 101 de la CTC mai e nevoie de asa ceva?). Astea de obicei sunt in raport de complementaritate cu piesele cu tema "falsii mc"
Teme din HH pe cale de disparitie, care aveau totusi potential:
RăspundețiȘtergere- conspiratii/distopii - primul Album CTC, piesa Secretul din Atom, cateva din eforturile solo ale lui Deliric sau, mai noi, impreuna cu Silent Strike
- scenarii postapocaliptice - al doilea album RACLA, Cei care te calca pe cap, un adevarat concept album alegotic, cu piese precum Templul Suferintei sau Meloterapie la Nevroticul Anxios, adevarate capodopere ale genului, fara pereche in lume, deja uitate
- piese anti-sistem mai articulate (Ologii Mintali si Motiunea de cenzura de RACLA, in ciuda refrenului au fost cele incipiente). Cateva piese de pe primul album al lui Cheloo se incadreaza aici. "TV" de la CTC este o critica superba a videocratiei. "Revolutia" lui Norzeatic este o realizare recenta din aceasta categorie.
- piese sociale - Foamete, Efectul Defectului de RACLA, "O mana" de Methadon,
- valorificarea potentialului autohton - aici Getto Dacii sunt elementul primordial, Rimez deci exist (o rastalmacire a proverbelor romanesti), piesa Getto-Daci, unde, in ciuda unui mesaj neaccentuat, elementul local este esential
- piesele de "mahala", care inlocuieste "cartierul" importat de BUG Mafia din SUA ca spatiu de exprimare a claselor de jos si ii confera un element autentic - primele albume RACLA, Parazitii, Delikt, Cimitiru Bellu. Aici se petrece convergenta cu alte genuri ale tranzitiei, cum ar fi rock-ul facut de Timpuri Noi in anii 90. (vezi "Stere" )
- etica strazii - aici intra piesele care invoca situatii reale din Bucuresti, nu cele imprumutate de la americani: Decalog (Methadon), aproape intregul album Rimedebine, de la RACLA (in special Ochi pentru dinte, Bwukhale si Orice las), Incursiune in real, de la aceeasi formatie
- rapul umoristic - primele albume Cassa Locco sau Fara Zahar sunt arhicunoscute si din pacate nu au fost urmate de piese de aceeasi valoare. Deceneu a fost varianta underground a acestui gen, cu piese precum Copii, Nu de altceva sau Operatiunea Monstru, cu o obscenitate bine dozata, umor fara ura; tot aici intra parodii dupa muzica pop - Strict (RACLA), referintele nesfarsite la Mirabela Dauer de la Getto Daci. Aici exista o alta convergenta cu muzica rock (Numauita de Vita de Vie)
Tranzitia a fost o perioada mult mai prolifica pentru muzica rap. Era corporatista (2005-?) nu produce decat justificari ale sistemului si pseudocritici, plus ca si-a pierdut umorul. Strada a fost vopsita, clasa de mijloc e noul target, autohtonul e neglijat in favoarea globalului. A fost odata ca niciodata muzica rap...
sunt curios ce vârstă are coae.
RăspundețiȘtergereîn rest, aș mai avea câteva completări de adus la lista pe care ai compus-o, dar până la urmă n-are rost să cădem în păcatul listelor (mereu incomplete).
nu pot decât să mă minunez de faptul că, privite în paralel, toate albumele facem records de după 20(05?) par identice, au câte o melodie pentru majoritatea temelor pe care le-ai scris mai sus, plus una în care colaborează mai mulți.
la teme HH pe cale de dispariție aș adăuga totuși temele s.f., unde aș include de fapt distopii/teoria conspirației și mă gândesc de fapt cam la aceleași melodii pe care le-ai citat. singura diferență ar consta practic în faptul că piesele respective promiteau să deschidă drumul spre un HH s.f., ceea ce, din câte știu, nu au făcut.
"Treij'de ani, Cioaca!"
RăspundețiȘtergereAcum revenind, cred ca potentialul nevalorificat al rapului romanesc din anii 90 se datoreaza conditiilor sociale. Ipoteza mea e ca, spre deosebire de majoritatea rapperilor din vest, ai nostri se aflau intr-un context incert pentru toata populatia: tranzitia spre capitalism . Ei se gaseau intr-o situatie de inconsistenta de status negativa, adica venituri relativ mici impletite cu un nivel relativ ridicat de educatie (multi erau studenti). Parintii lor faceau parte dintre perdantii tranzitiei si probabil ca o parte din ei erau fosti ingineri (in acea vreme someri sau cu o slujba sub calificare lor), ceea ce le-a inspirat aplecarea spre SF si teoria conspiratiei. E doar o presupunere, nu am date empirice care sa sustina ipoteza. Se pare ca inconsistenta negativa creste probabilitatea unei revolte (deoarece simti ca societatea este nedreapta cu tine), si rap-ul a fost o astfel de revolta. Desigur, au existat si cei mai putin educati pentru care sloganul "moarte intelectualilor" era la ordinea zilei, dar acestia nu au reusit sa produca ceva autentic, multumindu-se sa copieze GangstaRap-ul american si impartind cu manelistii rolul de vanzatori de vise materialiste.
Din pacate, generatia in care apareau teme de revolta autentica, science fiction sau relatia love/hate cu mahalaua, oameni care indrazneau sa utilizeze limba romana in moduri ciudate pentru hip hop-ul de pana atunci (folosind arhaisme, aliteratii, explorand polisemia, rimand uneori altfel decat in perechi) a crescut, a trecut de studentie si oamenii au fost fortati sa isi gaseasca alte mijloace de subzistenta (bunaoara, Rimaru a devenit copywriter, sigiland pactul cu sistemul pe care alta data il denunta). Nivelul de trai a crescut constant dupa incheierea guvernarii CDR, mediul privat s-a dezvoltat, inconsistentele s-au redus.
Intre timp, ca reactie la declinului "hip hop-ului de cartier" si a supradozei de "Parazitii" a aparut noul val, in frunte cu CTC si gasca Facem Records, care se intorceau la radacini, dar veneau cu un mesaj mai modern, tehnicizat, cu un stil mai agresiv care totusi venea in continuarea generatiei mai vechi, nu impotriva ei, unele teme sau proceduri fiind reluate (pe vremuri era greu sa il distingi pe L-Doctor de Rimaru cand ascultai o piesa).
Totusi, avand un status relativ consistent, nu s-au aplecat prea mult catre protest/contestare, preferand sa se retraga in ceea ce numesc ei "cultura" cedand o parte din autonomie in favoarea legitimitatii celor patru elemente aduse de peste ocean. Acest lucru este mai ales valabil in randul grupurilor ultra-underground, precum Hades Records sau Foot Records, care produceau aproape exclusiv mesaje despre conditia de MC, frecatul de discuri, invartitul in cap si ejacularea colorata pe pereti a grafferilor. Atunci a explodat tema introspectiei, pe axa Raku-Ombladon-Cedry2k, dupa experimentul (esuat, parerea mea) de rap sensibil /pentru femei Veritasaga.
Ultimii ani au consacrat cvasidisparitia primei generatii (tot RANS-ul), incercari de reintrare pe piata ale gangsterilor (mesajele antisistem stangace ale Mafiei si rebranding-ul lui Puya) dar si a Facemistilor care, schimband prefixul, incearca sa devina mai prietenosi pentru radio (Guerilla muscand momeala). Dupa 2005, corporatistii din ce in ce mai multi, halitori de Parazitii mai ales datorita textelor anti-tigani/manelisti si anti-saraci, care le justifica salariile mai mari, aveau nevoie si de mesaje mai "chill", reprezentantii fiind Guess Who sau Grasu XXL, ambii trecuti printr-un facelift. Piesa "Azi nu" este paradigmatica, are aceeasi functie ca un background cu Mediterana pe Desktop-ul de la birou. Ex-Vexxatu este tot pe zona asta, desi nu l-as critica prea mult, e singurul care chiar pare sa fi evoluat fata de anii 90: pe langa pastelurile rap mai vine cu cate un text delicios de subversiv, ca "Revolutia" sau "Cand se lasa seara".
RăspundețiȘtergereAnii 90 mai rasar timizi doar prin piesele nostalgice, un subiect omis din lista initiala. Criza nu a zguduit suficient de mult ca sa produca texte mai interesante. Cred ca avem nevoie de o noua tranzitie...