27 de ani e vârsta la care fotbaliștii ating vârful
carierei lor. Talentul și experiența ajung în punctul în care se înțeleg cel
mai bine, și dacă nu intervine vreo accidentare mai serioasă sau o pasă foarte proastă,
de obicei fotbalistul are parte de cea mai fructuoasă perioadă. La filologi e
mai greu de spus, vârful carierei ar putea să apară înainte, după 50 de ani sau
niciodată. Într-un coșmar, îmi promiteam că a doua zi aveam să scriu cel mai
bun roman. A doua zi muream de bătrânețe.
Se afișează postările cu eticheta filolog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta filolog. Afișați toate postările
13 ian. 2014
Secvența perfectă
Etichete:
601
,
Adrian
,
cariera
,
cuvinte
,
filolog
,
fotbalist
,
ratologie
,
Stefan Agopian
Niciun comentariu
:
19 mar. 2013
5 reguli gramaticale cu care faci față la toți
Am o diplomă de filolog de care nu sunt mândru și sunt convins că nici ea nu e prea mândră de mine. Diploma asta mai multe rele mi-a adus. Am rămas prost când m-am angajat ultima oară și tipa de la hr mi-a cerut diploma. Ca să faci cu ea ce? Cât de perversă trebuie să fii ca hr-iță să-i ceri cuiva diploma de filolog? Nu vrei mai bine diploma de bac? Oricum la ritmul în care merg lucrurile cu bac-ul, peste câțiva ani liceul o să fie încadrat la studii superioare.
Mă rog, m-am dus la Fac. de Drept, mi-am eliberat diploma și m-am angajat. Dar problemele nu s-au oprit aici. Din cauză că sunt *filolog* și că totuși oarecum scrisul e munca mea (deocamdată), colegii îmi adresează tot felul de întrebări la care un filolog ar trebui să știe răspunsul. Cum se scrie asta, e corectă fomularea asta, cum e mai bine etc. La început mă străduiam să-mi apăr diploma și nevoile și neamul, așa că răspundeam cât de filologic puteam. Dar de la un timp am început să fiu din ce în ce mai delăsător, inventând tot felul de explicații de genul „ambele variante sunt corecte”.
Sunt convins că nu sunt singurul filolog care are problema asta, așa că am întocmit acest minunat top 5 reguli gramaticale pe care le poți folosi cu încredere oricând:
Întrebare: Cu câți de „i” se scrie „fi” din „nu fi bou”?
Răspuns: Cu câți poți. Dacă poți cu unul singur, scrie-l cu unul. Dacă mai încape încă unul, sigur, de ce nu? Și dacă e loc de doi sigur poți să mai înghesui unul pe-acolo. Dar regula este „cu câți poți”, deci dacă nu ai timp de prea mulți, nu uita că unul e de-ajuns. La limită, poți să-l scrii și fără niciun „i”.
Î: E bine-așa, sau trebuie cu cratimă?
R: Conform noului DOOM, nu se știe exact. În general când nu știi exact ce răspuns să dai poți s-o bagi liniștit pe-asta cu „conform noului DOOM”, oamenii o să plece privirea în pământ și-o să-și bage coada între picioare schelelăind. Dacă nu sunt convinși poți să-i bați depreciativ cu un ziar peste cap până se plictisesc.
Î: Cum se pun virgulele aici?
R: Cum vrei. Oricum ai vrea tu e corect. Go mad! Și nu uita: o virgulă în plus înseamnă o șansă în plus pentru un copil bolnav de cancer. Deci, mai ales, ca să, eviți, cacofoniile, folosește, virgula.
Î: „Copii” sau „copiez”?
R: Aici chiar nu știu regula dar corect e „copiez”. În general când nu știi regula dar ai o intuiție lingvistică, poți să apelezi la onestitate. Colegii tăi vor aprecia asta și o să fii surprins cât de puțin îi interesează de fapt regula în sine. Vor doar un răspuns rapid și ferm. Deci poți să spui cu încredere: „Nu știu sigur, dar așa e corect”.
Î: De ce în 90% din cazurile când folosesc „la” nu are funcție sintactică?
R: Pentru că ești hip-hoper.
De reținut sunt primele trei reguli, care te vor scoate din majoritatea încurcăturilor lingvistice. Noapte bună!
Etichete:
Adrian
,
diploma
,
filolog
,
filologie
,
gramatica
,
hr
,
lingvistica
,
nostime
,
reguli
10 comentarii
:
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)