Vreau să fiu o vacă
și nu fiica mamei mele.
Vreau să fiu o vacă
și nu îndrăgostită de tine.
Vreau să mă simt liberă și calmă.
Vreau să fiu o vacă care nu știe
niciodată
genul de dragoste în care
„te-ndrăgostești de”;
o vacă regală, cu coapse mari și
sănătoase
ca un magazin universal,
o vacă pe care-o mulge fermierul în
genunchi,
care când moare va simți amurgul
aplecându-se deasupra ei ca pajiștea,
să-i ude gura.
vreau să fiu o vacă,
nimic extravagant –
o încărcătură de iarbă
un hamac plin cu lapte ca supa
care plutește și se leagănă și se
scurge spre oraș
netulburat de ecoul copitelor
de cizmele care scârțâie,
de rulotele suspecte parcate la
marginea drumului;
de proprietarii ticăloși de
restaurante,
care ies, cu ochi roșii, din paturile
lor puturoase
într-o lume de homari și telefoane
călduțe;
de aerodinamicele cargoboturi japoneze
care calcă nopțile
ca pe-o cămașă.
Tibetanii au 85 de cuvinte pentru stări
de conștiință.
Vaca adormită care vreau eu să fiu nu
are niciunul.
Nu vorbește.
Nu face curat și nu-și face griji de
cum arată.
Nu umblă.
E-n siguranță în flota ei
de prieteni rotunzi-și-albi cu blana
scurtă,
are nevoie, iubește și e iubită de
– doar atât –
ferma în care vreau și eu să fiu o
vacă.
Nu veni să mă cauți.
Nu veni acum prin soarele acesta
strălucitor
să mă cauți,
negru în mânușile și ciorapii și
mânecile
și pălăria ta mare.
Nu-l striga pe tractorist.
Nu striga la vecini.
Nu-mi face un tort special cu fructe
pentru când o să vin.
Nu mă mai întorc acasă.
O să fiu o vacă din inventarul unui
văcar.
O să fiu o vacă
și n-o să mă știi.
de Selima Hill.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu