Viața mea postumană

De când muncesc de acasă privesc internetul ca pe un coleg de muncă. E genul care știe foarte bine ce face și poate să te ajute de fiecare dată când ai nevoie, dar pe de altă parte îi place la nebunie să facă spam, să-ți distragă atenția de la ce trebuie să faci, și nici nu-i este greu din moment ce are mereu ceva nou să-ți arate.

Ca să alung singurătatea, la început de zi încarc o pagină cu zgomot de fundal, care cică te-ajută și la creativitate. Nu știu dacă e așa, dar îmi place să-mi beau cafeaua în atmosfera aia de cafenea. Înainte să mă apuc de muncă mai arunc câte-o idee de roman, povestire sau ce-mi trece prin cap. Cum mi s-a întâmplat nu de puține ori să-mi pierd documente din cauza hardurilor stricate, am început să folosesc clowdul din ce în ce mai mult. Google docs e OK din punctul ăsta de vedere, dar pe ăla îl folosesc doar pentru chestii legate de muncă. În rest, literatură îmi place să stochez aici, are un look mult mai șmecher.

De când am văzut Gravity în 3D am început să arunc un ochi și pe la stațiile spațiale reale, așa că din când în când mai văd ce misiuni există în timp real pe la NASA. Pentru lucruri mai culturale mai intru pe siteul muzeului britanic sau mă uit pe la poze vechi. Dar mă plictisesc repede, așa că bag un PacMan în varianta FPS – destul de scary pentru un joc atât de minimalistic. Iar dacă mi se întâmplă să mă simt mult prea singur, aleg o limbă de care n-am auzit în viața mea și ascult cum se pronunță tot felul de cuvinte. 

Când am nevoie de puțină adrenalină încep să comunic cu prietenii prin bilețele care se autodistrug automat după citire, și când simt că o ard prea aiurea caut un leac pentru cancer sau mai învăț chestii interesante despre optică. Oricum, niciodată nu ies din casă după țigări fără să mă asigur că nu e niciun pericol să dau nas în nas cu vreun uragan. Din când în când îmi place să mă joc cu pixelii de pe desktop, poate-poate o ieși vreo operă de artă.

Bineînțeles, tot traseul ăsta n-ar fi cu adevărat postuman dacă nu s-ar încheia cu niște biografii postume publicate antum (cel mai mișto site din România). Gata, internet, hai, înapoi la muncă!