Insomnie de Dámaso Alonso

Madrid e un oraş de mai mult de un milion de cadavre (conform ultimelor statistici)

Adesea în noapte mă frământ şi mă includ în această nişă în care de mai bine de 45 de ani putrezesc

şi petrec multe ore auzind uraganul cum geme sau câinii cum latră sau cum curge blând lumina lunii

şi petrec multe ore gemând şi eu ca uraganul, lătrând ca un câine turbat, curgând ca laptele din ugerul cald al vacilor galbene

şi petrec multe ore întrebându-l pe Domnul, întrebându-l de ce îmi putrezeşte încet sufletul

de ce putrezesc mai mult de un milion de cadavre în acest oraş al Madridului

de ce putrezesc cu încetul o mie de milioane de stârvuri în lume

Spune-mi, ce pământ vrei să îngraşi cu putreziciunea noastră?

Te temi că o să ţi se usuce marile grădini de trandafiri ale zilei, crinii trişti şi letali ai nopţilor tale?

Madrid es una ciudad de más de un millón de cadáveres (según las últimas estadísticas).
A veces en la noche yo me revuelvo y me incorporo en este nicho en el que hace 45 años que me pudro,
y paso largas horas oyendo gemir al huracán, o ladrar los perros, o fluir blandamente la luz de la luna.
Y paso largas horas gimiendo como el huracán, ladrando como un perro enfurecido, fluyendo como la leche de la ubre caliente de una gran vaca amarilla.
Y paso largas horas preguntándole a Dios, preguntándole por qué se pudre lentamente mi alma,
por qué se pudren más de un millón de cadáveres en esta ciudad de Madrid,
por qué mil millones de cadáveres se pudren lentamente en el mundo.
Dime, ¿qué huerto quieres abonar con nuestra podredumbre?
¿Temes que se te sequen los grandes rosales del día, las tristes azucenas letales de tus noches?