Gata cu perlele de la Bac

Oamenii care așteaptă cu sufletul la gură, an de an, perlele de la Bac pentru că sunt o sursă de râs garantat, eficiență 100%, un umor atât de simplu încât nu necesită absolut niciun efort din partea lor ca să „prindă” gluma – totul e chiar acolo, în fiecare propoziție în care elevul greșește, confundă sau inventează. E umorul instant care te duce imediat la concluzia că „ce prost e ăla”, nu-ți trebuie nici măcar cultura generală a unui copil de gimnaziu ca să depistezi greșeala, e chiar în fața ta și urlă la tine: „Sunt o informație greșită! Sunt o informație greșită într-un context în care trebuia să fiu corectă!”

                Perlele de la Bac au devenit ceva sezonier, exact cum înainte de sărbători știi sigur că o să vezi la televizor un reportaj despre prețurile cârnaților, exact cum vara știi sigur că o să vezi un reportaj despre prețurile de cazare la mare, cu țâțe goale pe fundal, exact așa te aștepți ca după examenul de Bac să apară și perlele. E un prilej de sărbătoare națională în care râdem mai ceva ca la glumele lui Arșinel, dar cu același sentiment de gol în stomac pe care ți-l dă orice lucru de o calitate mai mult decât îndoielnică.

                Ca în cazul farselor lui Buzdugan, perlele nu au nicio sursă credibilă și totuși nimeni nu le pune la îndoială veridicitatea, nici măcar atunci când sunt preluate de pe site-uri precum sfatulpărinților.ro. E ca în cazul reportajelor pe care le aminteam mai înainte, unde reporterul poate la fel de ușor să regizeze totul,  nu trebuie să ne mire dacă „gospodina” care se plânge că legumele sunt prea scumpe se întoarce la taraba ei după ce a fost intervievată și vinde în continuare legume. De ce să nu crezi că elevii sunt atât de proști când pornești de la convingerea că elevii sunt foarte proști și prin perlele lor nu vrei decât să râzi cu lacrimi înainte să exclami, oftând de plăcere, că elevii sunt proști?

Pe lângă faptul că nu au nicio sursă credibilă, perlele de la Bac nu au nici vreo sursă de umor în ele. Ce este nostim când un elev scrie că „Țoalele astea nu se potrivesc deloc cu ceea e ce cool pentru mine. Auzi, haine gri cu petice, cojocel, gumilastici. Aș purta cel mult un jins cu petice, da să fie Calvin. Merge asta cu bocancii, dar să aibă stil, marcă. Port și sacouri șic, dar cu piele în coturi, nu cu sac pe umeri. M-a deprimat fragmentu’ asta.” Absolut nimic. Este doar un comentariu „la mișto”, făcut fie de un elev miștocar, fie de un jurnalist care încearcă să imite (foarte prost de altfel) stilul unui elev miștocar. Dar totul devine un bun pretext să exclami că „nu mai e cum era”.  

Dar nici măcar perlele nu mai sunt cum erau. Au pornit de la greșeli mult mai pertinente, legate de date de naștere, operele autorilor, confuzii elementare pe care elevii le fac, și au ajuns la un senzațional demn de Libertatea. Și-au dat și jurnaliștii seama că, dacă e să mai poată mânca o pâine cu ocazia Bacului, trebuie să pluseze. Așa că anul ăsta râdem de comentariile pe care dacă le-am auzi pe stradă din gura copiilor le-am ignora total: „O duci bine în viață dacă ești șmecher, cu mașină tunată, gagică cool, ți se apleacă lumea la picioare. Sau poți fi afacerist ca Gigi Becali, să fi toată ziua pe la televizor, să arunci cu bani la săraci. Asta văd eu model, ca băiat de băiat ce sunt. Nu mi-am schimbat părerea nici după ce l-au arestat pe Becali, după trei ani scapă. Rămâne în istorie”.

Râdeți.