Ecuaţia care explică tot Californication

Acum vreo cîţiva ani am încercat să mă uit la primul episod din Californication și după câteva minute am constatat că nu pot. Îmi dispăruse partea aia a creierului care mă făcea să nu mă opresc de fiecare dată când mă apucam de ceva scârbos și inutil, aceeași care mă ajutase să termin Literele. 

De când nu mai muncesc însă partea aia a creierului mi-a crescut și s-a dezvoltat splendid. Nu e zi în care să nu mă trezesc cu gândul că abia aștept să nu fac nimic toată ziua. Așa că m-am uitat la toate sezoanele din Californication pentru că mi s-a părut cel mai stupid lucru pe care-l puteam face. Ulterior, am citit o carte de Max Frisch care m-a făcut să-mi schimb părerea, dar asta nu contează.

Gata cu perlele de la Bac

Oamenii care așteaptă cu sufletul la gură, an de an, perlele de la Bac pentru că sunt o sursă de râs garantat, eficiență 100%, un umor atât de simplu încât nu necesită absolut niciun efort din partea lor ca să „prindă” gluma – totul e chiar acolo, în fiecare propoziție în care elevul greșește, confundă sau inventează. E umorul instant care te duce imediat la concluzia că „ce prost e ăla”, nu-ți trebuie nici măcar cultura generală a unui copil de gimnaziu ca să depistezi greșeala, e chiar în fața ta și urlă la tine: „Sunt o informație greșită! Sunt o informație greșită într-un context în care trebuia să fiu corectă!”

                Perlele de la Bac au devenit ceva sezonier, exact cum înainte de sărbători știi sigur că o să vezi la televizor un reportaj despre prețurile cârnaților, exact cum vara știi sigur că o să vezi un reportaj despre prețurile de cazare la mare, cu țâțe goale pe fundal, exact așa te aștepți ca după examenul de Bac să apară și perlele. E un prilej de sărbătoare națională în care râdem mai ceva ca la glumele lui Arșinel, dar cu același sentiment de gol în stomac pe care ți-l dă orice lucru de o calitate mai mult decât îndoielnică.

Cum să supraviețuiești cu bicicleta pe stradă

Ți-ai cumpărat bicicletă și ești destul de mândru de ea la început, te gândești că o să o folosești destul de des, poate chiar să te duci cu ea la muncă sau cumpărături. Dar după numai câteva ture prin cartier începi să te îndoiești că ai putea face față la mai mult, e de ajuns să treacă un taximetrist ceva mai hotărât pe lângă tine sau poate chiar un autobuz în care ai impresia că o să urci, fără bilet, fără voia ta și cu tot cu bicicletă la prima stație. 

Și atunci ce-i de făcut? Doar nu ți-ai luat bicicletă ca să o plimbi cu metroul până în Herăstrău în weekenduri sau ca să te alături celorlalți oameni care lucrează pe trotuar. Ei bine, nu trebuie să fii un ciclist profesionist ca să supraviețuiești printre mașini, nu, trebuie doar să urmezi câteva reguli elementare.