5 motive pentru care o să rămâi PROST când o să citești asta!

sau

O hermeneutică a titlurilor de tabloid

tagline:

„- Am ceva important să îți spun.

- O să rămân prost când o s-aud asta?

- Nu.

- Atunci nu mă interesează”

Majoritatea criticilor la titlurile astea merg pe ideea că „cine scrie ăla este”; pe mine nu mă interesează cine e prost la faza asta, jurnalistul, cititorul sau eu. Vreau doar să-mi explic fascinația pentru titlurile în sine. Am ajuns la concluzia că următoarele cinci lucruri ne fascinează la titlurile de tabloid.

1. Mi-e frică de schimbare

Vreau divertisment, de asta intru pe site-urile voastre. Vreau să văd ce fac fetițele japoneze cu chiloțeii lor și să fie ceva care să nu-mi fi trecut niciodată prin cap, dar nu vreau ca după ce aflu despre ce e vorba să fiu mai deștept. Și e bine să fie așa.

Cine ar vrea ca IQ-ul steliștilor să crească cu fiecare click pe care-l dau când pun botul la titlurile astea? Cine ar mai plăti atunci bilete la meci, cine ar susține una dintre cele mai profitabile industrii din România?

Proștii să rămână proști, fițoșii n-are decât să nu dea click. E vorba de un echilibru la care nu-i bine să umbli.

2. Mă surprinde faptul că aș putea rămâne prost

Asta vine în contradicție cu tot ce am zis mai sus, dar nu înseamnă că nu e un motiv bun să dau click pe „O să rămâi PROST când o să vezi CE FAC elevele astea cu CHILOȚEII lor”. Vreau să văd dacă într-adevăr o să rămân așa cum sunt. Chiar nu mă schimb deloc odată cu timpul? Nu există evoluție? Am 26 de ani, o vârstă numai bună să nu mai fii prost. Ce fac elevele alea cu chiloțeii lor de-o să rămân tot prost?

3. Cât de prost o să rămân?

Bun, am înțeles, o să rămân PROST. Dar cât de prost pot să rămân? Dacă am stabilit că nu încape evoluție, totuși cât de mult pot să involuez? Mă fascinează ideea că acum sunt mult mai deștept decât o să fiu peste câțiva ani.

4. Faza de negare

Deci eu nu cred c-o să rămân prost. O să dau click și n-o să rămân prost.

5. Faza de negare dusă la extrem

Da nici n-am dat io click, un prieten de-ai mei!

Iată motivele pentru care dăm click pe titluri de tabloid. E vorba de dorința de schimbare vs. frica de schimbare. De asta peste câțiva ani formula de salut va fi „Am rămas PROST când m-am întâlnit cu tine!”.

Dar de ce ne frustrează titlurile astea în tabloide? Nu e normal ca acolo să găsim lucuri care jenează intelectul? De ce să scotocim acolo după subiecte de hate? Dacă titlurile eseurilor studenților de la Litere ar fi așa, atunci aș mai înțelege, deși mi s-ar părea foarte haios:

„O să rămâi PROST când o să vezi cu cine-am COMPARAT-O pe Hortensia Papadat-Bengescu!”

Dar de ce prost și alte sinonime și nu formulări mai șocante?

Pentru că n-ar merge dusă mai la extrem chestia asta, e fix în punctul de echilibru perfect. O formulare de genul: „O să vrei să nu fi citit asta când o să citești asta” ar fi mai onestă, dar foarte ineficientă, iar o formulare de genul „O să te FUȚI în CUR când o să citești asta” ar fi într-adevăr mai de impact, dar nimeni nu vrea să recunoască asta. Nici măcar eu.