Cu Gregory Corso, despre libertate

Şi că n-am aderat

     la Dumnezeul niciunui om

nici la inteligibilul

     Absolut

nici la inexplicabila

     nevăzută suflare

          a puterii Omnipotente.

–că am simţit totuşi

     lipsa teribilă

cuprinsă teribil

     în ardoarea

          hiero-fanică

şi n-am căzut

     în genunchi

          pios şi abject

şi nici măcar

      o secundă

n-am cedat

      căldurii

      şi siguranţei

îmbrăţişărilor-zeului.

–că n-am aderat

     la trinităţi esoterice

şi nu m-am supus

     ambiguităţilor docte

ca sufletul meu să nu

     prindă forma

     credinţei absurde

–că am stat

     între fraţi

şi-am ajutat pe bătrâni

     pe săraci

şi pe tineri

pentru toţi aceştia

      am deschis uşa

ca o faptă a Mântuitorului

Asta să fie metafora mea

eu care cu spirit

      autohton

stau în faţa

      universului

singur

liber de zei

       tată al copiilor mei

şi cu inelul poeziei

       pe deget –

Mult mai frumoasă în engleză, fireşte. Am luat-o din Olson, Kirby – Gregory Corso – Doubting Thomist, Ed. Southern Illinois University Press, Carbondale 2002

Fire Report – No Alarm

And that I did not adhere

to any man’s God

neither a comprehensible

Absolute

nor the inexplicable

unseen breath

of Omnipotent power

—that I did indeed feel

the awesome lack

that in Heirophantic

ardour

is awesomely contained

and not fall to

my knees

in abject piety

or even for a failing

moment

give in

to the warmth

and secure

of God-embracement

—that I did not adhere

to arcane trinities

or bow to lettered

ambiguity

so that my soul

be stencilled

in wanton faith

—that I stood

amongst the brethern

and aided the old

and poor

as well the young

all for whom I

did open the door

like an act of Jesus

Such be my metaphor

who with autochthonal

spirit

stands before the

universe alone

God-free

father of my children

and upon my finger

the ring of poetry—