Născută în 844 şi moartă în 871, de la Yu Xuanji au mai rămas 49 de poeme. A
fost poetă, concubină, călugăriţă într-o mănăstire taoistă şi, last and least,
executată din motive pe care vă las să le descoperiţi singuri.
Soarele ne admiră
călduros şi ne-nvelim
braţele cu
voalate mâneci de mătase
dar în trista şi
capricioasa primăvară
suntem mult prea leneşe să ne fardăm
e mai uşor să
găseşti
comori
inegalabile, ascunse
decât să ai şi să
păstrezi
un iubit
credincios
noaptea, între
perne
vărsăm în taină
lacrimi
ziua, printre
flori
ne-ascundem inimile
frânte
dacă putem avea
prieteni
mari poeţi
să mai tânjim
după amanţi
frumoşi?
***
Sug gheaţă topită
şi ronţăi scoarţă de plută
şi-ncă nu pricep
nimic din viaţa mea
râul Jinshui şi
trecătoarea Huguan
îmi trec tot timpul
prin vise
oglinda lui Qin
Jing e gata să crape
şi moartea
coţofanelor mă întristează
citera regelui
Shun e-nstrunată
şi dau vina pe
mesajele lebedelor
frunze de
paulownia la fântână
plâng în ploaia
de toamnă
lampa de argint
din fereastră
se-mpuţinează-n
vântul dimineţii
îţi scriu, peste
distanţe imense, scrisori
şi nu ştiu dacă
ajung pân’la tine
în mână cu o
prăjină de bambus pe seară
lângă un râu
mare, albastru.
***
E ciudat că tu şi eu
locuim aici pe-aceeaşi stradă
şi nici măcar o dată pe an
nu dăm unul de altul
dacă vrei să impresionezi o veche prietenă
trebuie să produci un poem pur
frunze înmiresmate de cassia
evadează prin noile ramuri
natura lui Tao
e mai simplă decât zăpada sau gheaţa
înţelegerea lui
Zen
ia în râs costul
mătăsurilor
imateriale,
urmele mele urcă
în reşedinţele
zeilor
dar nu există
nici un drum
prin valurile şi
ceaţa iubirii.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu