Ce e cititorul de vise?

Irinel Prisăcariu - Cititorul de vise

casa cărții de știință, cluj-napoca, 2011

Colecția prozoteca, coordonator: Alex Goldiș

Coperta colecției: Patricia Pușcaș

65 de păginuțe

Alcătuit din fragmente care configurează biografia sentimentală a protagonistului, Cititorul de vise este un scurt tur de forță prin fluxul conștiinței, tehnică pe care autorul o stăpânește lăsând impresia că s-ar lăsa în același timp stăpânit. Din această modalitate de a povesti reiese atmosfera romanului și acea senzație că povestea se spune de la sine, se derulează în fața cititorului, lipsind lectura de orice efort: tot romanul se citește așa cum e scris – în transă.

Scurtele fragmente despre copilăria, tinerețea și maturitatea protagonistului dau impresia unui bildungsroman în miniatură, dar nu evoluția personajului este urmărită, ci evoluția stărilor sufletești ale acestuia, care ies la suprafață ca uleiul în apă. Cele mai obișnuite evenimente dau naștere unui vârtej de impresii și observații fine, ca în capitolul Se păstrează în ambalajul original, unde naratorul, pornind de la mijloacele de tratare a unei banale răceli, își povestește una din aventurile amoroase folosind termeni din medicină și anatomie („Ce rău îmi pare că n am făcut Farmacia!”, constată acesta în momentul în care este pus față în față cu o problemă de sănătate). Astfel, descrierea devine impregnată cu acești termeni specializați: „Încerc să i refac un fel de structură osoasă în minte, cu mușchi inserați, cu bicepși subdezvoltați și trapez scurt, cu sternocleidomastoidian agil și fesieri nervoși. Cu pectorali întrerupți de două glande mamare jupuite, adunate din mii de saci galactofori și cu organe interne buretoase, de jucărie, care purifică, oxigenează și murdăresc sângele tot de jucărie”, obținându-se astfel un efect interesant și definitoriu pentru personaje.

Dar ceea ce impresionează și face acest miniroman plăcut lecturii este tonul naratorului, care, folosindu-se de fluxul conștiinței și stilul indirect liber, povestește ca și cum n-ar folosi cuvinte, ci și-ar transmite pur și simplu ideile telepatic. Este un ton voios și o notă de optimism în tot ceea ce face, chiar și atunci când stările pe care le experimentează nu sunt tocmai plăcute. Acest ton aduce aminte de naratorul lui Max Blecher.

Dincolo de ton, mai sunt plăcute și artificiile lirice pe care autorul le strecoară aproape la tot pasul, în descrieri cum ar fi aceasta: „Flori a noastră avea țâțe pline și nervuroase ca două grenade uriașe”, sau „Stâlpii de telegraf, furculițe uriașe pe care fuseseră încolăciți kilometri întregi de macaroane, susțineau cerul întunecat de seară și de furtună”.

Abia în ultimul capitol intrăm în misterul cititorului de vise, o mașinărie la care protagonistul se gândise într-un timp și la care revine fără a o defini cu exactitate: „Mi s a reproşat că nu ştiu să mi interpretez visele şi că le folosesc aiurea, ca să umplu pagini, că Cititorul de vise nu este decât o bază de date inertă”. Așa că, în nota autoficțională pe care o are microromanul, putem să ne gândim că acest cititor de vise este însuși romanul Cititorul de vise, cu structura lui onirică și misterioasă.

Am putea, dacă am dori acest lucru, să sugerăm și o grilă de lectură diferită, făcând o paralelă între acest roman și Derapajul lui Ion Manolescu, unde, la fel ca și aici, protagonistul este un tânăr profesor universitar care are mania invențiilor cibernetice. Cu siguranță că autorul Cititorului de vise a avut intenția de a trimite la Derapaj, atât prin structura și acțiunea aproape fantastică, cât și prin autoficțiune la care se dedă. Experiența pe care Irinel Prisăcariu a avut-o în cadrul cenaclului condus de Manolescu și-a spus, mai mult ca sigur, cuvântul, măcar în măsura în care poate ironiza sau parodia evenimentele de atunci: „Cartea domnului Radul Gal nu impresionează cu nimic. Nu face dovada existenței unui motor de propulsie narativă, ci mai mult a unei imediate nevoi a autorului de a merge la psiholog”.

Ce e, așadar, cititorul de vise? Un mecanism de propulsie narativă, o cheie de lectură autoficțională, sau, așa cum îi spune și numele, proiectul unui aparat futuristic de citit vise? Sau poate Cititorul de vise sunteți chiar dumneavoastră.