27 mai 2011

Dragoste. Literatură. Apropierea.


autor: Marin Mălaicu-Hondrari
titlu: Apropierea
editura: Cartea Românească
anul: 2010
nr. de pag.: 242
preț: 24.95 lei
redactor: Mădălina Ghiu

Marin Mălaicu-Hondrari nu scrie nici poezie, nici proză, scrie ceva care te lasă cu ochii între ultimul rând al cărții și numărul din josul paginii – spațiul alb ce-ți conferă o stare de liniște în care nu rămâne decât să te-ntrebi, cu zâmbetul pe buze, ce-ai citit, ce e volumul pe care tocmai l-ai terminat, dar pe care încă nu vrei să-l închizi.
MMH debutează cu Zborul femeii pe deasupra bărbatului (2004), volum de poezii ce primește premiul USR – Cluj, publică apoi, în 2006, Cartea tuturor intențiilor, roman în care scriitura păstrează un puternic aer poetic, pentru ca în 2010 să vină cu un volum care, pentru mine, a fost și va rămâne cartea anului.
Un jurnal scris la șase capete. Un volum de poezie pe care-l citești în hol, îmbrăcat, după ce lași plasa de cumpărături jos. Un roman polițist. Un jurnal de idei. Un scenariu genial de film – coproducție româno-spaniolă. O hartă cu trei puncte nevralgice. Dragostea. Literatura. Apropierea.
Hondrari îți dă o alternativă, o pauză de respirație, țesând intriga unei acțiuni interesante – în care avem de toate, povești de dragoste (atât homosexuală, cât și heterosexuală), boli psihice, furturi, reglări de conturi mafiote, autohton și exotic (Sibiu, Cordoba, Berlin, Buenos Aires) –, pretext pentru cea mai fină coborâre „înăuntru” a celor șase personaje-narator.
În prim-plan îl avem pe Adrian, un bărbat cutreierând Europa pe urmele unei femei căsătorite. Pe rând, paznic de noapte, infractor fără, apoi cu discernământ, dar mereu un poet modest, singur:
Când oboseam, parcam mașina între parc și depozitul firmei de transport, TDN, stingeam farurile, opream motorul și mă bucuram de ploaie dacă ploua, de lună, dacă era lună, de stele dacă se vedeau pe cer, de singurătate, dacă nu mă apăsa.
și Maria – femeia căsătorită, basist și sculptor, adulterina.
În alt plan, Dan Parfenie, poet și el, un mix onomastic inedit, spre deliciul insider-ilor, Dana – o puștoaică ce se-ndrăgostește de The Great, cel mai cunoscut poet din „trioul bistrițean” și LidiaLa madre de la poesia, șoferul și mama spirituală a celor trei, ale cărei intrări, rare, ce-i drept, sunt cele mai savuroase:
Mașina asta trebuia văzută când era portocalie și plină de versuri. Capota îi aparținea lui Gellu Naum: poate că totul se petrece într-o vacă. Scris cu negru. Magistrul Ursachi deținea portbagajul: de la o frunză la altă frunză, e o depărtare fără sfârșit. Aurel Dumitrașcu pe dreapta: cerul începe de la glezne. Aici a trebuit să tragem la sorți. The Great propusese anul cel bun e anul în care mori, eu propusesem eu nu vreau să trăiesc eu vreau să citesc, iar Adrian nu mai știu ce, legat de flori, care și ele sunt negre, dar a ieșit versul propus de Parfenie. Virgil Mazilescu pe stânga: sunt singur. am inventat poezia și nu mai am inimă.
Spre final, oarecum surprinzător, apare monologul Vanessei, bisexuală, misterioasă, femeia care-l târăște pe Adrian prin toate aventurile în mașina visurilor lui - o Toyota Supra - și leagă firele rămase în aer:
Nu mi-a vorbit niciodată despre precaritatea în care trăia, m-a lăsat să ghicesc. Și eu am ghicit, am ghicit tot ce ținea de el. Când am intrat pentru prima dată în rulotă, mi-a zis: bine ai venit în România!
Pentru concluzia acestei recenzii, accesați boomlit


5 comentarii :

  1. Noaptea tarziu, ca prozatorii. Frumos! Or sa vrea sa citeasca si ochii mei.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Maria – femeia căsătorită, basist și sculptor, adulterina" - tare. Din seria "i'm a bitch, i'm a mother, i'm a saint, i'm a lover" :)) Scuze dar nu m-am putut abtine.
    Faina recenzie. Tentanta carte. Btw, m-am apucat si de Poker (n-ai mai venit azi sa-mi dai autograf :| ).

    RăspundețiȘtergere
  3. eu o reciteam aseara si mi-a atras atentia asta „Un scenariu genial de film – coproducție româno-spaniolă.” - ideea e ca, intre timp, MMH si Tudor Giurgiu au transformat romanul intr-un scenariu cu care au castigat ceva premiu foarte important, iar acum lucreaza linistiti la film, coproductie romano-spaniola. in fine, evident ca nu-i ce stiu eu ce intuitie la mijloc, dar m-am bucurat sa se confirme senzatia. in plus, marin e un tip foarte misto, merita. i-au reeditat astia de la CR si „Cartea tuturor intențiilor”, arata foarte fain acum, nu mai e la Vinea sa se desprinda foile.

    Iulian, misto zisa asta cu noaptea tarziu :), vad ca si la voi se aplica.
    Laura, te vei dezlantui la un moment dat, prea te-ai abtinut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Of. Oare va plac filmele lui Giurgiu? Ii dau tot creditul din lume lui Marin (pe care imi permit sa il tutuiesc pentru ca rareori am avut senzatia ca e cineva mai uman decat el, asa ca imi vine sa-l iau de mana si sa-i spun tu )ca scenarist, dar tare ma tem de Giurgiu...Tare...

    RăspundețiȘtergere
  5. În fine. Pe asta, am citit-o. Deh, am lecturi puţine.

    1. Da, sunt de-acord cu majoritatea impresiilor tale de lectură. Dar nu cu toate: romanul e inegal, finalul e blurat, faţă de prima jumătate foarte bună.

    2. Romanul anului pe 2010 e ,,Rădăcină de bucsău'', în clasificarea mea. MMH îmi e prieten, dar ştie că sunt foarte dură în diagnostice.

    3. Prima senzaţie când am început ,,Apropierea'' a fost că va deveni f. pretabil la un film(bun).

    confruntarea, ia-o de-aici:
    http://evaziunispontane.blogspot.com/2011/03/poetul-in-viile-spaniei.html

    RăspundețiȘtergere