Patru poeme chinezeşti – de Hai Zi –

Despre Hai Zi (Zha Haisheng) nu ştiu decât atât: că s-a sinucis la 25 de ani (în ‘89), culcându-se pe o linie de cale ferata (printre cărţile pe care le-au găsit cu el erau Biblia şi Walden a lui Thoreau) şi că tot ce-am găsit tradus din el sună, pur şi simplu, fantastic. Din cele mai puţin de zece poeme pe care le-am găsit în engleză, am tradus 4:

În umbre

Am trei agonii: Deriva. Iubirea. Salvarea

Am trei bucurii: Poemele. Templul. Şi Soarele (Umbrele)

***

Femeia lui Iunie adună apă, adună lumină de lună

Femeia lui Iulie vinde bumbac

Femeia de sub copacul lui August

îşi spală urechile

Aud în fereastra opusă

că femeia lui Septembrie s-a logodit

inelul ei – ca puii uzi – în buzunar.

Femeia lui Octombrie suflă-n lumânările

de nuntă. Uşi negre

cad peste locul cu iarbă (Din Iunie în Octombrie)

***

Iulie nu e departe

Naşterea sexului nu e departe

Dragostea nu e departe – sub botul unui cal

stă sarea în lac.

Aşadar, Qinghai nu e departe

Stupii de-a lungul lacului

mă înspăimântă.

Flori îmbobocesc în iarbă verde.

Pe lacul Qinghai

singurătatea mea e calul cerului

(Aşadar, calul cerului nu e departe )

Sunt sămânţa iubirii, floarea sălbatică

cântată-n poeme, singura floare fatală

în burta calului cerului

(Qinghai, stinge-mi iubirea!)

Tulpina verde a florii sălbatice nu e departe

Numele vechi din cufărul medicului nu sunt departe.

(Vindecaţi de boală, alţi golani

se-ntorc acasă, acum aş vrea să vin să te văd.)

Aşadar peste munte şi apă

moartea nu e departe

îmi atârnă oasele-n corp ca ramurile peste apa albastră

O, lac Qinghai, cu apa învelită-n amurg:

Am totul în faţă!

Dar păsările de Mai au zburat

prima pasăre care mi-a băut din capul de podoabe a zburat

doar lacul Qinghai mai rămâne

                             acest stârv de podoabe

                             această apă învelită-n amurg  (Iulie nu e departe)

***

Bodhisattva e o femeie din est

ea e bucuroasă

să ajute

te-ajută doar o dată pe viaţă

şi e de ajuns.

trecând prin ea

trecând prin mine

două mâini ţi se-ntâmplă pe piele,

respiraţia ta

două pânze roşii ce tremură

între buzele mele

Bodhisattva ştie

Bodhisattva trăieşte-ntr-o pădure de bambus

ştie noaptea asta

ştie toată iubirea

ştie că apă de mare sunt eu

spălându-ţi sprâncenele (?)

Poemele în engleză, mai bune decât ce mi-a ieşit mie aici, le găsiţi: aici, aici.