(tot egiptene) (îmi place mai mult cea din urmă)
Iubito, cum aş vrea să ne furişăm pân’la iaz
să mă scald, cu tine aproape pe mal
Doar pentru tine îmi voi îmbrăca costumul din Memphis
croit fără amestec, din in, pentru regine
Vino să vezi cum arată în apă!
Cum aş putea să te-nduplec să ne bălăcim împreună?
Lăsând să se strecoare, în juru-ne, răcoarea?
Apoi m-aş arunca, scufundat în adâncuri
şi-aş veni înspre tine ud leoarcă
Să te las să-ţi umpli privirea
cu peştele roşu pe care l-aş prinde.
Şi ţi-aş spune, stând înalt între vaduri:
Priveşte-mi peştele, iubito
cum îmi şade în mâini
Cum mi-l mângâie degetele,
şi-alunecă-n juru-i…
Şi-apoi ţi-aş spune mai tandru
cu ochii-nseninaţi de vederea-ţi:
Un dar, iubito. Fără cuvinte.
Vino mai aproape şi
priveşte, sunt doar eu.
Dragostea ce ţi-o port e amestecată adânc în intestine
ca apa agitată-n făină pentru pâine.
Ca substanţa simplă în doctoria dulce
ca mierea-n aluatul cu care se îmbină.
O, grăbeşte-te să te uiţi la dragostea ta!
Fii ca murgii care atacă în luptă,
Ca grădinarul care se deşteaptă cu zorii
şi arde să-şi vadă bobocul iubit desfăcându-se.
Cerurile-nalte stârnesc dorul de iubire în fete
E ca şi cum ai fi prea departe de lumină,
Departe de-adăpostul ştiutelor braţe
E ca şi cum aş fi încâlcită în tine.
Dragostea mea e una numai, fără seamăn
frumoasă peste toate fetele frumoase din Egipt.
Uitaţi-vă în zarea nemişcată
cum răsare
Zeiţă fără pată a astrului din est.
strălucitoare-n fruntea acestui an prielnic.
Cum stă acolo, pisc
de limpezime, răspândind lumină
Sprâncenele, scântei de negru-n jurul
ochilor care dansează şi se miră.
Dulci îi sunt buzele, care murmură
(dar niciodată vorbe de prisos)
Şi linia lungă a gâtului, încântătoare coboară
(laolaltă cu sunetul cântului)
Spre sânii fermi în lumina zglobie
care pâlpâie-n căderea de umbre albastre a părului.
Subţiri îi sunt braţele, suflate cu aur
degetele, atingerea unei frunze de lotus.
Şi (ah) curbele spatelui alunecând mlădioase
prin murmurul taliei spre locul de odihnă al zeului.
(Coapse ca ale ei păstrează-nţelepciunea
iubirilor din vremile trecute.)
Învăscută în carnea femeii perfecte
(o inimă s-ar înrobi acestor braţe)
o poartă ca o doamnă pe pământ
Şcolind grumazul oricărui discipol
întors în loc s-o vadă cum se mişcă.
(Cel ce-ar putea să-i ţină trupul strâns
ar şti ce e
perfecta desfătare –
Locul de onoare-ntre amanţi,
mai mare peste toţi lăudăroşii.
Priviţi bărbaţilor cu toţi cum pleacă-n aur
ca Hathor, Doamna Noastră a Iubirii,
fără seamăn.
