Cele mai bune scuze pentru care n-am mai citit nimic

Termini o facultate și intri ușor-ușor într-o fază din ce în ce mai tălâmbă a vieții. Nu mai ai nicio scuză să nu muncești și nu știi câți ani o să mai poți s-o arzi așa, fără o rată babană la bancă și-un copil agățat de gât. Glumele studențești ți se par ușor ridicole, cum ți se păreau în facultate alea de liceu; preferi o comedie proastă făcută-n sudiourile americane și un braț de popcorn în confortul apartamentului tău închiriat decât să-ți târâi picioarele până-n nu știu ce ceainărie, doar ca să porți conversații încâlcite cu foști colegi de facultate de care te leagă din ce în ce mai puține lucruri.

Nicio activitate care necesită efort nu e recreativă și te sâcâie. Nu datorezi nimic nimănui și speri doar să nu-ți datoreze altcineva ceva. Altfel, noile cunoștințe pe care le-ai făcut pe la diversele locuri de muncă n-au nicio treabă cu facultatea pe care-ai terminat-o, de-aici și ușurința cu care vă înțelegeți, cu toate că nici asta nu-ți place, e ca și cum ai termina un joc video în câteva ore, dar folosind cheaturi. 

5 citate din Agopian cu care să-ți adormi copilul

Te trezești des în toiul nopții și nu știi dacă e vorba de vreo alarmă de incendiu sau a izbucnit în sfârșit apocalipsa zombie? După ce te mai dumirești un pic, te uiți în stânga și-ți vezi partenera de viață dormind și sforăind silențios, te uiți în dreapta și vezi peretele dincolo de care bebelușul tău urlă de câteva minute întruna, și-ți dai seama că a venit, într-adevăr, sfârșitul lumii. 

N-ai nicio șansă să o trezești pe maică-sa, așa că te ridici bombănind din pat și-ți croiești anevoie drumul spre camera copilului. Ajungi la el și-l iei în brațe, dar cum să-l liniștești cu pieptul tău plat? În zadar îi cânți și-i vorbești minute în șir, îi dai suzeta și-i încălzești laptele. Micuțul e pus pe scandal, așa că e momentul să alegi o soluție mai bărbătească. 

Top 5 reacții din cauza la textele mele

Nu cred că exită student la Litere care să nu fi scris la un moment dat vreun text literar, chestie care se justifică destul de ușor, pentru că fie 1: Îți place să scrii literatură așa că dai la Litere, fie 2: Dai la Litere, citești atâta literatură până când ai impresia că ai putea să scrii și tu.

Și după ce ai scris un text ce faci? Mai ales că ai la îndemână adresele de mail sau conturile de facebook ale colegilor tăi literați? Nu te poți abține și la un moment dat trimiți textul măcar unui singur coleg, cu care te înțelegi mai bine, să vezi ce părere-și face. Dacă ești mai încrezător, așa cum din păcate eram și eu, trimiți textul mai multor persoane, poate chiar și unor profesori care-au făcut greșeala să-și manifeste interesul față de persoana ta.

Aici, la bătrânul safo, am mai pus o dată problema asta din punctul de vedere al nefericitului/nefericitei care trebuie să-i spună unui prieten că nu-i plac poeziile lui fără să-l rănească, dar acum aș vrea să mutăm puțin unghiul de abordare spre nefericitul/nefericita care primește răspunsul nefavorabil. Iată deci topul reacțiilor pe care le-am primit din partea colegilor când i-am întrebat ce părerea au avut despre povestirile mele.