Termini o
facultate și intri ușor-ușor într-o fază din ce în ce mai
tălâmbă a vieții. Nu mai ai nicio scuză să nu muncești și nu
știi câți ani o să mai poți s-o arzi așa, fără o rată babană
la bancă și-un copil agățat de gât. Glumele studențești ți se
par ușor ridicole, cum ți se păreau în facultate alea de liceu;
preferi o comedie proastă făcută-n sudiourile americane și un
braț de popcorn în confortul apartamentului tău închiriat decât
să-ți târâi picioarele până-n nu știu ce ceainărie, doar ca
să porți conversații încâlcite cu foști colegi de facultate de
care te leagă din ce în ce mai puține lucruri.
Nicio
activitate care necesită efort nu e recreativă și te sâcâie. Nu
datorezi nimic nimănui și speri doar să nu-ți datoreze altcineva
ceva. Altfel, noile cunoștințe pe care le-ai făcut pe la diversele
locuri de muncă n-au nicio treabă cu facultatea pe care-ai
terminat-o, de-aici și ușurința cu care vă înțelegeți, cu
toate că nici asta nu-ți place, e ca și cum ai termina un joc
video în câteva ore, dar folosind cheaturi.
