 |
| toată ziua am avut impresia că tre' să vină poștașul cu pensia |
Râdem și glumim pe tema asta, dar adevărul e că mai avem
o grămadă până să-mbătrânim. Sigur, ne-am uitat cu toții la videoclipul ăla în
care copiii nu știu să folosească un walkman, se uită la el ca la un dispozitiv
antic, în timp ce nouă ne-au luminat copilăria.
Sigur, am terminat de ceva timp facultatea și acum suntem pe cont propriu, prieteniile
sunt mai greu de legat și mai important de întreținut. Înainte ne despărțeam de
prieten/prietenă din cele mai stupide motive, acum orice despărțire e un lucru
aproape existențial, îți schimbă toate perspectivele. Sigur, avem altele pe
cap, probleme de oameni care fără voia lor sunt mari. Dar dacă stăm bine să ne
gândim, nu copilăria este cea mai frumoasă perioadă, pe care într-adevăr toată
lumea o laudă și mai apoi o caută, paradisul pierdut. Ar trebui să fim extrem
de mulțumiți nu numai de faptul că nu mai suntem copii, dar că, încet-încet, nu
mai suntem nici tineri.
