Sam Savage
Țipătul leneșului
Polirom, 2011
trad. de Vali Florescu
264 pag.
22,95 lei
Am ajuns la echinocțiu. Închid ochii și-mi imaginez planeta alunecând prin bezna spațiului, cercul vieții rotindu-se în spirală, fără volan și fără frâne. Și n-am bani să-mi încălzesc casa.
Stau pe fotoliul roșu, printre cutii. Am sentimentul că aștept într-o gară înconjurat de bagaje. Sunt foarte emoționat. Mă întreb: unde naiba e trenul?
Prietenul e oare un șoarece aflat în apropiere sau un șobolan aflat mai departe?
Eu n-am fost orbit de prejudecăți provinciale.
Am tras în hoardele sinistre și înfustate ale Clicilor de regurgitare și masturbare ale Poeților și Pictorilor.
Scutură din cap, în încercarea de a-și extrage mintea din această mocirlă și de a-și imagina o altă viață, mai bună, una fără atât de multe virgule.
Am înghițit șase aspirine. Slavă Domnului că am draperii.
E noapte. În miezul nopții e altă noapte. Stau într-o casă goală. Iar casa nu e doar pustie, pustietatea e pustie.
