De ce e bună legea exploatării de la Roșia Montană

În naivitatea lor proverbială, activiștii ecologiști și presa liberă ignoră avantajele pe care legea exploatării de la Roșia Montană le va aduce României. Nu vă lăsați păcăliți, nu intrați în jocul lor și nu ieșiți să protestați în stradă până când nu luați în considerare argumentele existente de ambele părți ale taberei! Și nu vorbesc de argumentele propagandistice ale corporației sau ale guvernului, nici măcar de celelalte argumente propagandistice ale ecologiștilor. Iată deci imensele avantaje pe care exploatarea cu cianuri le va aduce țării noastre, plus câteva informații utile despre beneficiile cianurii.

Cum am descoperit ficțiunea

1. Introducere

În clasa a patra aveam o oră de ceea ce se numea „compunere”, unde, pornind de la o temă generală care putea fi rezumată la un singur cuvânt (toamna, iarna, prietenia, mama), trebuia să încropim un text care să aibă o introducere, un cuprins și o încheiere. Astea erau singurele cerințe impuse de învățătoare, dar, în mod absolut inexplicabil, toate compunerile ajungeau să arate la fel. 

 

Dacă se numea „Iarna”, cu toții descriam cum stăm, îngândurați și plictisiți, în camera noastră, privind pe geam (introducerea). Punctul culminant – printre nori, călărind o mătură de vrăjitoare, apărea dintr-o dată bătrâna Iarnă. Cuprinsul o surprindea pe afurisita Iarnă acoperind totul în jurul ei cu zăpadă. Sfârșitul, invariabil – adormeam liniștiți, înăbușind câte-o exclamație într-un oftat: „Ah, iar a venit Iarna!” Universul putea continua să existe. 

Ecuaţia care explică tot Californication

Acum vreo cîţiva ani am încercat să mă uit la primul episod din Californication și după câteva minute am constatat că nu pot. Îmi dispăruse partea aia a creierului care mă făcea să nu mă opresc de fiecare dată când mă apucam de ceva scârbos și inutil, aceeași care mă ajutase să termin Literele. 

De când nu mai muncesc însă partea aia a creierului mi-a crescut și s-a dezvoltat splendid. Nu e zi în care să nu mă trezesc cu gândul că abia aștept să nu fac nimic toată ziua. Așa că m-am uitat la toate sezoanele din Californication pentru că mi s-a părut cel mai stupid lucru pe care-l puteam face. Ulterior, am citit o carte de Max Frisch care m-a făcut să-mi schimb părerea, dar asta nu contează.

Gata cu perlele de la Bac

Oamenii care așteaptă cu sufletul la gură, an de an, perlele de la Bac pentru că sunt o sursă de râs garantat, eficiență 100%, un umor atât de simplu încât nu necesită absolut niciun efort din partea lor ca să „prindă” gluma – totul e chiar acolo, în fiecare propoziție în care elevul greșește, confundă sau inventează. E umorul instant care te duce imediat la concluzia că „ce prost e ăla”, nu-ți trebuie nici măcar cultura generală a unui copil de gimnaziu ca să depistezi greșeala, e chiar în fața ta și urlă la tine: „Sunt o informație greșită! Sunt o informație greșită într-un context în care trebuia să fiu corectă!”

                Perlele de la Bac au devenit ceva sezonier, exact cum înainte de sărbători știi sigur că o să vezi la televizor un reportaj despre prețurile cârnaților, exact cum vara știi sigur că o să vezi un reportaj despre prețurile de cazare la mare, cu țâțe goale pe fundal, exact așa te aștepți ca după examenul de Bac să apară și perlele. E un prilej de sărbătoare națională în care râdem mai ceva ca la glumele lui Arșinel, dar cu același sentiment de gol în stomac pe care ți-l dă orice lucru de o calitate mai mult decât îndoielnică.

Cum să supraviețuiești cu bicicleta pe stradă

Ți-ai cumpărat bicicletă și ești destul de mândru de ea la început, te gândești că o să o folosești destul de des, poate chiar să te duci cu ea la muncă sau cumpărături. Dar după numai câteva ture prin cartier începi să te îndoiești că ai putea face față la mai mult, e de ajuns să treacă un taximetrist ceva mai hotărât pe lângă tine sau poate chiar un autobuz în care ai impresia că o să urci, fără bilet, fără voia ta și cu tot cu bicicletă la prima stație. 

Și atunci ce-i de făcut? Doar nu ți-ai luat bicicletă ca să o plimbi cu metroul până în Herăstrău în weekenduri sau ca să te alături celorlalți oameni care lucrează pe trotuar. Ei bine, nu trebuie să fii un ciclist profesionist ca să supraviețuiești printre mașini, nu, trebuie doar să urmezi câteva reguli elementare. 

Fast Think Inc. Super-dialogul

Dieter Nisipeanu, cel mai bun șahist român
(fost campion european)

Am mai vorbit undeva despre șah, apropiindu-l de teoria literară. O întâmplare recentă m-a făcut atent la un alt aspect legat de jocul de șah, dar de data aceasta aș vrea să-l apropii de un mod de gândire mai degrabă decât de o teorie. Nu trebuie să știți aproape nimic despre jocul de șah ca să înțelegeți despre ce e vorba.

Pentru că prin șah de fapt nu înțeleg un joc, ci un limbaj. Adică mai mult decât un simplu limbaj – un limbaj perfect, datorat sistemului său închis, un limbaj care în ciuda faptului că nu admite decât o singură interpretare corectă, lasă totuși loc imaginației să-și spună cuvântul, ceea ce s-ar traduce prin faptul că există anumite mutări sau linii a căror funcție este mai degrabă poetică (oricine i-a studiat pe cei mai înzestrați jucători știe asta).

Site-ul analfabeţilor

N-am primit adineauri niciun mail uluitor, dar am citit un „articol” scris de un uluit. Este vorba despre articolul cu numele senzaţionalist „Universitatea analfabeţilor”, pe care probabil îl ştiţi, mulţi dintre voi chiar l-aţi apreciat pe facebook pentru că sunteţi uşor de dus cu preşul şi sunteţi certaţi cu logica şi gramatica.

Ceea ce o să spun în continuare ar trebui să vă facă să vă simţiţi foarte prost în cazul în care sunteţi printre cei care au apreciat articolul. Mai întâi voi arăta, printr-o analiză stilistică, faptul că scrisoarea de la care se porneşte în acest articol este falsă, iar apoi voi arăta că autorul articolului este prost, şi, nu în ultimul rând, că şi cititorii lui fideli sunt cel puţin la fel de proşti.