un om căra în spate/ un gram de parșivitate
Derrida spune că limbajul
a apărut în momentul în care bărbații bolnavi ai peșterii și-au dat seama că ei
nu vor putea niciodată să agațe o femeie folosind bâta. Ok, poate că Derrida nu
spune asta, dar așa a fost. În momentul ăla, bărbații au inventat o chestie mai
nasoală ca bâta, pe care au folosit-o ca să trezească interesul femeilor: dulcegărismele.
Chestia asta a
dat rezultate pentru că reprezentantele sexului slab sunt slabe de înger. Nu
există femeie care să nu aibă slăbiciunea asta – să i se spună chestii drăguțe.
Nu pot să-mi dau seama de ce, pur și simplu așa este. Și sunt convins că cea
mai veche meserie din lume e tocmai asta – exploatarea slăbiciunii femeii, care
la început nu ducea în niciun caz la ceva material. Nu, femeia voia să se simtă
specială. Să-i spui dulcegărisme frumos. Asta nu se va schimba niciodată,
singurul lucru care se schimbă e felul în care le bagi dulcegărismele astea pe
gât, pentru că în ziua de azi nici femeia nu mai e ce-a fost.
