T.O. Bobe, Contorsionista, Editura Humanitas, 2011
tagline: „o să uiți că ai vrut să polenizezi lumea
cu urmele altor lumi” (pag. 245)
Contorsionista este una dintre cărțile care pot fi citite
ca un manual de tehnică narativă. Fiecare povestire în parte ar merita o
analiză naratologică, dar mă voi limita în cele ce urmează la povestirea Bună dimineața, cimpanzeeo, și nici
măcar pe aceasta n-o voi aborda decât marginal.
Ca și în restul povestirilor care
alcătuiesc Contorsionista, Bună dimineața, cimpanzeeo are un
profund caracter cinematografic, ceea ce ar putea la fel de bine să fie și o
cheie de lectură (a se citi, de exemplu, cu Videologia
în mână). Dar ce e frumos este că acest caracter cinematografic este total diferit
de nararea anostă, rece a unui autor ca Alain Robbe-Grillet. Din contră, T.O.
Bobe reușește să creeze un narator care redă secvențele filmic, cadru cu cadru uneori,
fără să păstreze o poziție fixă de-a lungul narațiunii: nu este nici după
umărul personajelor, nici înăuntrul acestora, ci oriunde simte că e nevoie de
el, într-o manieră extrem de ludică – ca și cum Robbe-Grillet și-ar fi dat
întâlnire cu Julio Cortazar.
