(egiptene)
Cred că mă voi duce acasă şi-o să zac nemişcat
născocind o boală de moarte.
Apoi vecinii vor veni, tropăind, să se holbeze cu toţii
poate şi dragostea mea printre ei.
Cum o să mai râdă în timp ce doctori experţi
o să bombăne-n dinţi! –
ştie ea mai bine ce mă doare.
De ce ţi-ai pune inima la-ndoială acum?
Ţi se pare că e timp de discuţii?
Îi spun ei,
ia-o puternic în braţe!
Pe zei, dulce bărbate,
sunt eu care vin înspre tine,
Tunica
dezlegată la umăr!
Te iubesc prin zi,
în întuneric
În toate lungile diviziuni din noapte
în orele pe care
risipitoare, le irosesc de una singură
când zac, în zbucium, trează pân’la ziuă
Cu formele trupului tău populez nopţile,
prind viaţă în mine gânduri de dorinţă arzătoare.
Ce farmece au stat în vocea ta
de mi-a adus, cântând, tăria-n carne,
În mădulare care zac acum, în lipsa ta, pe pat fără putere?
Întreb stăruitoare-n întuneric:
unde eşti, o, omule iubit
de ce nu lângă dragostea ce poate
să te-ndrepte, pas cu pas, înspre dorinţă?
Nici o voce caldă nu răspunde.
Văd prea bine
întinderea singurătăţii mele.
