– Comparisons are odious.”
Primul lucru pe care
trebuie să-l știți despre autorul de care vreau sa vă vorbesc este că, deși se numește
nicicum altfel decât Evelyn Waugh, nu e femeie, ci un domn cu cea mai severa
fizionomie britanică. Pe mine partea asta deja mă pusese în dificultate, din
moment ce cartea se numea „A Handful of Dust”, și titlul, deși luat din T.S.
Eliot, mă ducea cu gândul mai degrabă la genul de scriitură pointilist,
minuțios, concentrat pe fluiditatea trăirii, al Virginiei Woolf decât la tipul
de dramă victoriană mutată în secolul XX peste care am dat de fapt. În locul
sensibilității analitice, am găsit un satirist de modă veche.
Nici nu e de mirare, aș spune, că Waugh (mai exact Arthur Evelyn St. John Waugh) și-a dezvoltat aptitudinile ironice când soarta l-a împodobit cu asemenea nume, și pe deasupra cu o nevastă pe care o chema tot Evelyn (nu mă întrebați cum își spuneau în scrisori) și care, plictisită că el se îndeletnicea cu scrisul în reședința de la țară în timp ce ea o ardea în petreceri prin Londra, l-a părăsit după vreun an pentru prietenul lui, care ar fi trebuit să o supravegheze.
Nici nu e de mirare, aș spune, că Waugh (mai exact Arthur Evelyn St. John Waugh) și-a dezvoltat aptitudinile ironice când soarta l-a împodobit cu asemenea nume, și pe deasupra cu o nevastă pe care o chema tot Evelyn (nu mă întrebați cum își spuneau în scrisori) și care, plictisită că el se îndeletnicea cu scrisul în reședința de la țară în timp ce ea o ardea în petreceri prin Londra, l-a părăsit după vreun an pentru prietenul lui, care ar fi trebuit să o supravegheze.
